Carmen

10 Posts Back Home

Un Craciun fericit

Păstrez de mică o felicitare de Crăciun, cu un brad bogat în globuri roșii și stele aurii. Stă în spatele unui geam acoperit cu o perdea diafană, într-o casă care, la vârsta aceea, mi se părea cea mai frumoasă din lume. I s-au mai șters culorile la cât a fost privită în fiecare iarnă, dar a rămas la fel de vie în amintiri. Obișnuiam să împodobesc cu sora mea bradul, pe holul din apropierea bucătăriei, sub privirile părinților prinși în pregătirile de sărbători. Tata venea să ne ajute să punem instalația cu lumini care musai știa să cânte 3 melodii, luată de la rușii din bazar. Mama venea în viteză să mai ia ceva din frigider, cât timp toca legumele pentru salata beouf, iar în cuptor creștea blatul pentru o prajitură. Era ajunul, iar noua ne înghețau mereu mâinile pe globuri și primeam cu forța un ilic aspru pe umeri.…

Pregătiri de Crăciun

În ultima lună, am cusut bucurie pentru oamenii dragi din viața mea. Cu acul și ața mi-am început pregătirile de Crăciun. Mai mereu serile, cu o lumânare care pâlpâie alături și gândul că, indiferent de negrul care e în jurul meu, întotdeauna pot aduce un strop de culoare. Așa că am colorat globuri, ghirlande de brad, flori și cuvinte care aduc aminte de bucurie. Acest sentiment de mulțumire la care mă întoc frecvent, oricât de greu mi-ar fi. 

Broderie de Crăciun

Prea devreme pentru o infuzie de felii de portocale cu scorțișoară și anason? Niciodată. Pentru câteva beculețe aurii aprinse prin casă? Nu cred. Prea devreme și pentru 2-3 melodii de sărbătoare, puse în surdină sau un film cu tematică de Crăciun? Probabil că da. Știu, e încă toamnă. Copacul din fața geamului abia și-a pierdut peste noapte un sfert din coroană. Galbenul de pretutindeni încă îmi bucură privirile în rarele ieșiri din casă. Dar ce faci când e tot mai greu de domolit răbdarea? Coși. Mai exact, primul model de Crăciun pe o nouă față de pernă, cusută și ea de la zero, tot dintr-un rest de draperie. Cum a fost, pas cu pas? Vedeți mai jos. Încep întotdeauna cu trei decizii, înainte de a mă apuca de orice proiect: care este materialul pe care cos, ce model și ce culori. Uneori, asta poate dura o săptămână, dacă am nevoie…

Trandafiri brodați

Povestea mea cu broderia are o istorie scurtă, de doar câteva luni. Asta dacă nu punem la socoteală o batistă brodată cu 2 tipuri de cusături când nu aveam nici 10 ani, sub îndrumarea părinților. Dar nu o punem. Așa că, în 7 luni de zile, am reușit să mă înconjor de bucăți de material, de gherghefuri de toate dimensiunile, ațe colorate și tutoriale online. Cu play si replay la o cusătură, până ce degetele mele ajungeau să o memoreze. Mereu cu ochii după o bucată de bumbac, un model nou sau în plină hotărâre sau nehotărâre despre ce aș mai putea broda prin și din casă. În lunile acestea, mi-am ales preferatele. French knot, laizy daisy, satin stitch, dar mai ales woven wheel. Pe toate patru le-as coase non stop, terapeutic, cu orele. Ce am mai învățat, între timp: O bucată de material rămas de la o draperie poate fi…

Dor de România | Brașov

De niște ani buni, locul meu de refugiu și liniștire este Brașov, la casa unor buni prieteni. Înconjurată de flori sălbatice, aproape de pădure și cu doi căței simpatici care mă însoșesc mereu în plimbările mele, mi-a oferit mereu schimbarea de ritm de care am nevoie. M-am atașat de zonă, de oameni, de vorba lor și de ritmul în care își trăiesc zilele. Așa că am vrut să le cunosc și mai bine împrejurumile, ce comori ascunde zona asta verde, ce locuri am privit mereu doar de la distanță și ce povești poartă. Traseul a fost stabilit din mers, mai după dorințe vechi de vizită, mai cu ajutorul câtorva articole ale unor oameni faini care au fost darnici în detalii. Am stat ore bune să admir dealurile din Poiana Mărului, care mi-au adus aminte de peisajele din jurul Salzburgului. Am descoperit cu ajutorul blogului LipaLipa.ro viaductul Ilii, de peste 100…

Dor de România | Traseu Cabana Mălăiești

Cabana Gura Diham – Cabana Mălăiești (via Take Ionescu) a însemnat o ieșire de o zi, pornită cu peripeții și îndoieli că vom reuși să terminăm traseul înainte de a se înnopta. Au fost 8 ore de efort susținut, cu o întoarcere când cerul era încă roz de la asfințit. O zi cu râs mult și oameni noi, iubitori de munte. Vremea a fost blândă, o perdea de nori ne-a ținut soarele departe până spre seară. Traseul este mediu ca dificultate, are și zone de urcat care-ți dau bătăi de cap și maximum două-trei locuri cu expunere mai mare, unde trebuie să te ții de lanțuri. E un traseu pentru care, personal, recomand musai încălțăminte tehnică și o minimă pregătire fizică, care să te lase să te și bucuri de peisaje. Iar priveliștea de la Cabana Mălăiești, plasată într-o frumoasă vale glaciară din Munții Bucegi, te face să poposești mai…

Flori sălbatice

Iubesc de când mă știu florile sălbatice. La porți, crescute prin crăpăturile cimentului, răsărite prin curți atent îngrijite ori întinse pe câmpuri întregi, le-am apreciat mereu încăpățânarea cu care rezistă, libertatea, sălbăticia, diversitatea și frumusețea. Sămânța lor zboară liberă și-și găsește singură locul unde vrea să crească. Florile lor atât de diferite schimbă culoarea unui câmp, chiar al unui munte. Buruieni pentru unii, comori și încântare pentru mine. Așa că am început să le cos pe haine, să le aduc într-o realitate lipsită de natură în lunile de izolare. Să pot ieși din perioada asta cu bucurie fabricată de mâinile mele, până la o revedere cu natura. Acum 2 zile am plimbat geaca pentru prima dată pe un câmp plin cu flori sălbatice, de vară. Am purtat-o ca pe un trofeu, printre florile grele de ploaie, sub un soare blând. Și m-am bucurat ca un copil de tot ce se…

Broderie

Am cusut un singur goblen. L-am început la 11 ani, cu ajutorul tatălui meu care ne-a construit mie și surorii mele niște cadre din lemn prinse în niște cuie subțiri, pe care le-a numerotat pe pătrățele. Apoi am fixat pânza în piuneze și cu ochii la model și culori de ațe am început, timid, să cos. L-am redescoperit în sertarele din casa părintească și l-am terminat la 30 de ani. Însă, cu broderia este o poveste diferită. Întotdeauna mi s-a parut ca o pictură cu ața prea grea pentru timpul pe care îl aveam de dedicat. Nu înțelegeam diversitatea de puncte care pot contura același element în zeci de variante diferite. Așa că am început, treptat și consistent, să admir și să cumpăr mici bucăți de broderii de la alți artiști care se mișcau cu naturalețe cu acul pe orice bucată de material. Până acum niște săptămâni, când mi-a ajuns…

La Zigane Rouge

„La Zigane Rouge“ este un vagon de colecție, un „Buggenhout“ original din anii ’20, proiectat de faimosul „Monsieur Albrecht“, care a creat vagoane și pentru Orient Express. Modelul este un fel de Rolls Royce al călătorilor mai înstăriți din acea perioadă, al artiștilor și al muzicienilor din nord-vestul Europei. Încă are tapetul art deco original, este decorat cu antichități, iar ușile sale poartă sticla împodobită cu flori de la începuturi. Are podea care scârțâie, o mică bibliotecă, trandafiri roz în chiuvetă, pahare de sticlă verde și un papagal roșu agățat de candelabrul din cristal. Are așternuturi ca în poveștile arăbești, din mătase, grele și călduroase. Are ferestre prin care se aude ploaia și intră bondarii uneori. Și cum se aude ploaia… Bate melodios pe tabla veche care acoperă vagonul. Are patru roți din lemn, amintire de când vedea toată lumea din mersul liniștit al cailor. Are tufe de liliac, iarbă de un…

Hallstatt

Acum niște ani am pus un pin pe un orășel mic din Austria în board-ul meu de călătorii de pe Pinterest. În fotografie, o cărare mărginită frumos de un gard de lemn cobora către casele de turtă dulce, în mijloc trona o biserică veche, iar pe fundal era peisajul meu preferat – un lanț muntos care se oglindește în albastrul apei. Când am ajuns în Hallstatt, m-am simțit copleșită. Zumzăia de oameni și de detalii. Am străbătut la pas orasul în puține minute, m-am minunat la fiecare butic, la fiecare străduță ascunsă și la fiecare lebădă prietenoasă, gândindu-mă copilăresc că poate-i înrudită cu suratele sale aduse acolo pentru prima dată de împărăteasa Sisi, în urmă cu mai bine de o sută de ani. Locul ăsta avea să-mi fie acasă doar trei zile și eram pregătită să-l parcurg până îi învăț fiecare scurtătură. Să mă împrietenesc cu toate lebedele. Să iau…

Navigate