Carmen

10 Posts Back Home

Coasta Amalfi: Positano, Ravello, Sorrento, Minori, Maiori

La pas, pe străzile înguste. În alergare, pe poteci de trekking. În viteza mașinii, cu opriri multe. Cu ochii după plaje ascunse sau în căutarea vilelor văzute în depărtare, cocoțate pe stânci abrupte. Pe toate le-am făcut și fiecare mi-a descoperit bucăți diferite din Coasta Amalfi. Positano e orașul-vedetă al coastei. Toți vor să îl vadă, să îl fotografieze și să se piardă pe străzile lui. Îi înțeleg, m-am simțit instant atrasă să-i văd fiecare colț, să descopăr fiecare priveliște, fiecare magazin cu ceramică și fiecare restaurant cu pizza. Nici măcar agitația turiștilor care mișună constant pe străzile înguste nu mi-au luat din bucuria de a descoperi orașul. Nocelle e cel mai darnic în view-uri spectaculoase – te ridică până aproape de nori și-ți arată golful Positano și Marea Tireniană de la înalțime. Îți face cunoștință cu muntele, cu strugurii, cu smochinele coapte, cu trăitul într-un ritm mai lent. Ravello…

Cazări inedite – Villa Casola, Nocelle & Positano

Am așteptat mult să ajung aici. Atât de mult, încât am transformat o fotografie de la Villa Casola în reper pentru bucurie. Ori de câte ori credeam că e la 4 luni prea departe, când mintea îmi spunea că a doua amânare nu mai încape anul acesta, mă uitam la infinitatea asta de albastru. Mă vedeam pe terasă, învârtindu-mă într-o rochie de culoarea cerului, privind și tot privind până-mi obosesc ochii de la atâta frumos. Și câtă nevoie de frumos și de bine aveam! Când ajungi în Positano, simți că tot ce ai văzut în poze sau ai citit despre sau ți-ai imaginat e acolo. Totul și puțin mai mult. Case în tonuri de pastel, înățimea la care sunt urcate te amețește, sclipirile Mării Tireniene te îndeamnă la plajă, coasta Amlfi se arată în toată splendoarea. Când începi să urci, să tot urci, apoi să mai urci puțin până ai…

Grecia, my love!

Dimineață, ora 6:40. Cerul începe să se coloreze în tonuri de roz, soarele devine nerăbdător să se arate. Ies la o alergare scurtă, să-mi limpezesc gândurile în apa asta liniștită care plimbă ușor, dreapta-stânga, o barcă cu doi pescari. Mă opresc pe o bancă să le înțeleg ritmul, să le privesc mâinile care strâng minuțios plasele, să îmi imaginez viețile lor. E forfotă mare în jurul bărcii, pescărușii își așteaptă vocali micul dejun. Doi pași mai încolo, razele soarelui fac apa să sclipească de parcă-i brodată cu mii de paiete. E așa liniște că-mi aud pașii, Îmi aud tristețea cum se face mică și dispare în răsăritul acesta pe care îl privesc singură, dar deloc singură. Mă simt îmbrățișată de tot ce văd. De mare, de munți, de leandri, de aripi de pescăruși, de raze, de nisip fin și cald. Îmi place să mă imaginez trăind în fiecare loc pe…

Cazări inedite – Vila Katharina, Brașov

Încep seria cazărilor inedite cu Vila Katharina, o poveste de casă din secolul XVIII, din inima Brașovului. Un hotel de tip boutique, cu doar 3 camere disponibile pentru oaspeți, care au fost readuse la viață cu foarte multă pasiune pentru istorie, arhitectură, design, învelite toate în frânturi de legendă. Numele vilei amintește de Katharina Seigel, fiica unui țesător din Brașov și iubita lui Vlad Țepeș, care se crede că a locuit pe strada Poarta Schei, acolo unde se află și hotelul. Cele trei camere sunt mobilate în stil Art Deco și Bierdemaier, un univers întreg care cuprinde pictură manuală, zugrăveli refăcute după modelul original, candelabre din cristal, vitralii, căzi de fontă, porțelan vintage, dantelării și covoare persane. Micul dejun este un răsfăț în servicii argintate, servit în liniștea salonului de la parter sau în grădină. Tot decorul magic construit în această vilă superbă este completat de parter, care cuprinde și un magazin…

Liniștea din Delta Dunării

Aici e locul lui, înconjurat de pești și undițe, de sălcii, de apusuri, de păsări, de așteptare. Aici e și locul meu, măcar o dată pe an. Știu să pun fir pe mulinetă, să desfac minciogul, să mă strâmb la viermi și râme, să întreb 100 de întrebări care pornesc cu “ce e asta?” și să privesc. Asta e partea mea preferată, să-mi opresc gândurile, grijile, planurile, pe un mal de Dunăre sau într-o barcă care plutește în liniște, atentă doar la ce e în jurul meu. Și ce a fost în jurul meu m-a făcut să-mi doresc ca locul lui să fie și locul meu, mai mult de o dată pe an. View this post on Instagram A post shared by Carmen Rusu (@carmenmrusu)

Un cer roz

Se plimbă norii și schimbă totul în jur. Într-un minut e limpede, se văd casele în depărtare și lumina rostogolită pe vârfurile munților. În următorul, totul este alb, nedeslușit, cu forme șterse de vălătuci care prind culorile apusului. E o metaforă pentru ce trăiesc aici. Pentru ce e simt în perioada asta de doliu. E greu și e frumos. E atât de limpede și, totuși, uneori atât de neclar. Mă amorțește și mă face vie. Doare și mă împacă. Ceva s-a sfârșit și ceva nou, diferit, abia începe. E lipsă de sens, într-o succesiune de momente care par să nu se mai încheie. Și e sens lipit de alte lucruri. Se dărâmă cotidianul, se crapă toate obișnuințele și apare, mai limpede ca oricând, liniștea, pasul înainte, apusul roz. Așa că stau și privesc norii cum se plimbă, chiar dacă schimbă totul în jur. Stau în răbdare și în înțelegere că…

Jurnal brodat

Am zile în care mă țin cu gândurile în prezent, descompun ziua în ore și fiecare oră are ceva al său, numai bun de trăit. Zile în care îmi cos gândurile pe materiale și mă simt mândră de mine. Zile în care îmi spun ca pot orice, apoi zile în care nu mai vreau să tot pot. Și în care îmi iau pauză.  Când mi-e teamă de ceva ce urmează, îmi imaginez gândul ca pe o foaie transparentă. Privită de la distanță are un model neclar, dar prin care, cu cât mă apropii și privesc prin ea, văd o lume întreagă. Și din lumea asta întreagă aleg să trăiesc ceva mic. O cină bună, câteva pagini dintr-o carte, o plimbare pe străzi, cu muzica dată tare în căști, privit pe geam cum se scutură florile, lipit amintiri într-un jurnal. 

Pandative brodate

În luna februarie, am cusut 40 de mini-broderii și le-am setat în 40 de pandative și broșe. Nu am numărat orele, dar au fost multe și toate au arătat cam la fel. Cu ochii și gândul la flori, ace înfipte în mânerul fotoliului, ațe împrăștiate peste tot, lipici pe degete, funde de mărțișor și cu mult dor de primăvară. Mi-a fost greu să susțin viteza și volumul. Degetele mi-au cerut pauze. Și ochii, uneori. Dar am prins elan de la atâtea cuvinte frumoase, de la cât entuziasm și bucurie am oferit și primit. Pentru asta, dar nu numai, sunt tare recunoscătoare. 

“Iernile sufletului”

Am citit “Iernile sufletului” (Katherine May) înainte să înceapă iarna mea. Am simțit cartea mai mult decât am plăcut-o. Nu mi-a arătat lucruri noi, s-a poticnit pe alocuri în descrieri lungi, contemplative. Dar am simțit frigul din ea, care transformă totul în liniște, am recunoscut binele care vine din a lăsa timpul să curgă încet. M-a pregătit pentru o lună de tihnă și de refugiu emoțional. M-a acomodat cu așteptarea, m-a îndemnat la cuibărit, la înfofolire, la pături moi și șosete groase, la mese gătite în casă și timp cu mine, ca într-un cuib de hibernare. Și asta am făcut, m-am retras și m-am odihnit. Am trăit în ritmul iernii, după lumina ei. Am locuit, când cu teamă, când cu bucurie, în acest spațiu de trecere, până am decis să deschid ușa și să fiu pregătită, mai pregătită, pentru dezmorțire. Life meanders like a path through the woods. We have…

2021

Îmi aduc aminte de primele luni din an. Limpede, de parcă aș fi pus o lupă pe toată dezmorțirea din care ieșeam în perioada aceea. Îmi aduc aminte de diversitatea după care tânjeam, de bucuria pe care am plănuit să mi-o aduc în viață, cu pași mici, prin pauze programate, călătorii și relații cu sens. Nu pun etichete. Nu a fost un an bun sau mai puțin bun, a fost un an trăit cu toate nuanțele sale. A avut camere de hotel care mi-au devenit a doua casă, cu geamuri mari către munți și stat cu orele pe bănci, în contemplare. Drumuri dese cu trenul și plimbări lungi în propria companie. Călătorii către locuri la care doar am visat cu un an în urmă. Multe ore de ascultat cărți și de cusut în liniște. A avut schimbări multe, discuții lungi care m-au apropiat de mine-copil sau de mine-adolescentă, concluzii vindecătoare…

Navigate