Carmen

10 Posts Back Home

Recunoștință

I am truly blessed. Pentru că există locuri în lumea asta care-ți mângâie privirile, îți bucură fiecare colț de imaginație și-ți descoperă, la fiecare pas, bucăți construite cu atâta creativitate. Iar eu pot să le văd. Mă pot duce la ele, mă pot lăsa învățată de ele, mă pot întoarce mai bogată în experiențe. Pentru că am oameni cu care pot împărtăși toate cele văzute și învățate. Că îmi pot întâlni prietenele într-un colț din țara mea preferată, să sărbătorim un fragment de viață. Că ne pot vedea împreună, la peste 10 ani distanță, cât de frumos am crescut. Cât de bine ne stă fiecăreia pe drumul său.

Un colț de Paris | Broderie pentru începători

Am cusut o broderie pentru ziua mamei mele, 100% după un tutorial de pe YouTube. Necesita doar două tipuri simple de cusături: backstich și french knot și te transportă direct într-un colț de Paris. Las mai jos procesul în imagini, cu tot cu lucrurile învățate: deși o broderie foarte simplă, prima de tip arhitectural pentru mine, partea probelmatică a fost la crearea liniilor drepte, însă prin cusături dese, care să reziste mai apoi la spălare. Am crezut că pot obține linii mai drepte dacă parcurg bucăți mai lungi de material (ceea ce s-a întâmplat inițial), însă fix aceste linii lungi mi-au făcut probleme la îndepărtarea inseției. inserția transparentă Avalon film pe care am desenat modelul nu a fost alegerea ideală. O inserție care se dizolvă în apă nu ar trebui să lase pete pe material. Cu cât am insistat mai mult să scap de urmele ei, cu atât liniile subțiri…

Broderie | După un an

A trecut un an de când colorez cu ață, testez materiale, ace, tehnici de cusut, înrămez, lipesc în pandative și fixez pe inele broderii de tot felul. În ultima vreme, mă întorc la clasicii trandafiri brodați în stil brazilian, în încercarea de a-i coase cât mai repede, prin tehnica potrivită. Încă nu mă pot despărți de florile sălbatice. Le-aș desena cu acul pe toate obiectele care mă înconjoară. Între timp, am recondiționat o cămașă care a suferit un accident cu fierul de călcat, am cusut 10 ore o broderie pe o rochie, am primit de la mama o icoană veche de peste 100 de ani, cu broderie pe hârtie, care își așteaptă locul în sertar să prindă viață. Am luat primele mele comenzi de pandative, inele și tablouri brodate. Încă îmi mai ocup serile cu fabricat bucurii pentru mine și pentru cei dragi. După un an de zile, îmi iau…

33

Era 12 fără 10 minute. O răcoare plăcută se instalase în toată camera. Era final de mai, aveam geamurile larg deschise și priveam la un șemineu în care mai pâlpâia firav o flacără. Țin minte liniștea. Ce citeam. Cât de plăcut se simțea halatul pe piele. Mirosul de fum. Bucuria. Neliniștea. Apoi, din nou, liniștea. Am închis ochii și am făcut rapid un exercițiu de recunoștință. Era 12 fără 5 minute și așteptam să împlinesc 33 de ani într-o cameră cu miros de lemn, departe de tot ce numesc eu acasă. Într-o cameră mare, aproape grandioasă, decorată în stilul conacelor transilvănene, așa cum doar îmi imaginam că există în lume la vârsta la care citeam povești. Iată-mă și pe mine într-una, o poveste trăită simplu, unde o fată care a învățat să-și ia pauze chiar și-n mijlocul furtunilor așteaptă să împlinească 33 de ani într-un loc de basme. Fără artificii, dar…

Timp pentru mine

În luna mai, mi-am rezervat o cameră într-un hotel din centrul Brașovului, mi-am împachetat câteva lucruri și am plecat să fiu cu mine. Singură. M-am trezit în fiecare dimineață la ora 7, să prind micul dejun cu ochii la primele mișcări ale orașului. Am alergat sub Tâmpa, am mers în medie 15 km pe zi, am citit o carte rezemată de o clădire în Piața Sfatului. Am stat cu orele în librării, mi-am ales în fiecare seară o masă cu vedere la munți și am stat în liniște. Șapte zile în care m-am ascultat și m-am prins din urmă. Îmi place solitudinea, mă ajută de când mă știu să păstrez o relație sănătoasă cu mine. Să mă întâlnesc, să acord timp gândurilor, să iau distanță față de contexte. O practic programat, de cele mai multe ori. Îmi setez în calendar sau pe o foaie “alone time” cât de des pot…

Cea mai grea zi pe Camino

Era 7 seara și mergeam de 11 de ore. Mai exact, 35 de kilometri parcurși pe marginea unei autostrăzi, sub un soare care îmi lipea tălpile de asfaltul moale, alți 8 pe drum de munte. Șosetele aveau culoarea pământului, corpul meu era sigilat în 3 straturi de cremă cu protecție solară și spray împotriva insectelor. În ultimii 5 km călcam direct pe o întindere în zona tălpii care îmi provoca grimase de durere la fiecare piatră pe care o nimeream. Ultimii 7 km au fost doar în urcare. Am trecut de la arșița de beton, de la platul plictisitor și vuietul mașinilor care treceau în viteză la pietrele alunecoase și hârtoapele de pe muntele Alto de las Herrerias. “Mă opresc în următorul” îmi zumzăia în minte de mai bine de 3 ore, doar că “încă 4 km, încă 2 km, încă 3” era gândul care făcea distanțele să se topească…

Pandative brodate

Am cumpărat primele baze din lemn pentru pandative, cu gândul că seamănă cu mici rame de tablouri.  La o lună distanță, am ajuns la 40 de miniaturi brodate, de la buchete de flori mari cât un degetar, până la trandafiri volumetrici în stilul brazilian, înrămate în tot felul de materiale. Nu e ușor să brodezi pe dimensiuni atât de mici. Spațiul de joacă este limitat la doar 2-3 cm, unde trebuie să îmbini culori, să păstrezi proporții și să te asiguri că transferul pe baza pandativelor nu taie din design. Am lucrat cu 3 fire de ață pe ac majoritatea modelelor, am rupt două ace în proces, m-am împrietenit cu cel bont, am încercat să-mi fac un sistem prin care să ajung cât mai rapid de la modelul ales la încadrarea broderiei în pandativ. Probabil, cea mai chinuitoare parte rămâne fixarea modelului pe bază, uneori bucata care durează la fel…

2020

Ca mulți alții, am pierdut oameni dragi. Pe unii dintre ei nici nu am putut să îi conduc pe ultimul drum. Am mers la biserici, dar anul acesta n-a purtat nimeni rochii de gală și costume festive, ci aveau toți lacrimi în ochi, fețele acoperite de măști și se uneau într-o mare de negru. Mi-am spus cuvintele de despărțire în gânduri, am înfruntat locuri pline de amintiri, unde oamenii existau în urmă cu doar câteva luni, în care încă există căni de cafea, plante, papuci lăsați la margine de birou și tone de amintiri. De parcă ieri se râdea cu putere și azi e doar o liniște care-și așteaptă oamenii înapoi. Ca mulți alții, am simțit anxietate. M-am zbătut să-mi țin echilibru pe contexte subțiri cât un fir de păr. De multe ori, sensul părea că se subțiază cu fiecare dimineață care semăna cu cea de ieri, de alaltăieri, de…

Un Craciun fericit

Păstrez de mică o felicitare de Crăciun, cu un brad bogat în globuri roșii și stele aurii. Stă în spatele unui geam acoperit cu o perdea diafană, într-o casă care, la vârsta aceea, mi se părea cea mai frumoasă din lume. I s-au mai șters culorile la cât a fost privită în fiecare iarnă, dar a rămas la fel de vie în amintiri. Obișnuiam să împodobesc cu sora mea bradul, pe holul din apropierea bucătăriei, sub privirile părinților prinși în pregătirile de sărbători. Tata venea să ne ajute să punem instalația cu lumini care musai știa să cânte 3 melodii, luată de la rușii din bazar. Mama venea în viteză să mai ia ceva din frigider, cât timp toca legumele pentru salata beouf, iar în cuptor creștea blatul pentru o prajitură. Era ajunul, iar noua ne înghețau mereu mâinile pe globuri și primeam cu forța un ilic aspru pe umeri.…

Pregătiri de Crăciun

În ultima lună, am cusut bucurie pentru oamenii dragi din viața mea. Cu acul și ața mi-am început pregătirile de Crăciun. Mai mereu serile, cu o lumânare care pâlpâie alături și gândul că, indiferent de negrul care e în jurul meu, întotdeauna pot aduce un strop de culoare. Așa că am colorat globuri, ghirlande de brad, flori și cuvinte care aduc aminte de bucurie. Acest sentiment de mulțumire la care mă întoc frecvent, oricât de greu mi-ar fi. 

Navigate