calatorii

Cazari inedite – Hotel Estherea, Amsterdam

Ma simt recunoscătoare pentru toată experiența din Amsterdam. Dar sunt sigură că la o parte din bucuria de a fi acolo a contribuit și hotelul de tip boutique, această casă din secolul 17 care mi-a fost acasă pentru câteva zile. Faceți cunoștință cu Hotel Estherea. Poziționată pe cel mai vechi canal, Singel, o afacere de familie de peste 80 de ani, face parte din patrimoniul UNESCO și este o bijuterie de clădire cu un decor interior plin de textură, cristale și printuri botanice. Am petrecut ore cu ochii la toate detaliile interiorului. Am experimentat tot ce avea de oferit hotelul: micul-dejun extrem de variat, cu bunățăți locale, servit în Maria’s Bar, denumit după fondatoarea hotelului Maria Flieger-Gruyters. Cocktailurile de seară, lângă o porție de bitterball (gustare olandeză). Câteva pagini dintr-o carte bună, citită lângă bradul de Crăciun. O discuție spumoasă lângă șemineu, cu o ciocolată caldă (pusă la discreția oaspeților), în…

Amsterdam

Câteva ore. Atât mi-a luat să mă simt ca acasă în Amsterdam. Un oraș care nu te apasă cu agitația bulevardelor mari, mai degrabă îți dă o mână de ajutor să te “pierzi” în voie într-un labirint de străzi înguste care fac legătura între cartiere. Mă așteptam să dau de un oraș aglomerat, care-ți cere atenție la tot pasul. Am descoperit, în schimb, un oraș liber, care te îndeamnă parcă să o iei liniștit, la pas, fără hărți, fără ghid, fără planuri. Amsterdam e, pe alocuri, o contradicție. Are case cu arhitectură din Epoca de Aur, înșirate de-a lungul canalelor, ca într-un muzeu întins pe kilometri. Îți oferă arta celor mai iubiți pictori olandezi ca Rembrandt, Vermeer și Van Gogh într-un cartier dedicat artei. Dar este și orașul design-ului contemporan, al tehnologiei, al prezentului. Este un oraș în care simți specificul Olandei, dar este și un oraș al diversității culturale. Te…

Coasta Amalfi: Positano, Ravello, Sorrento, Minori, Maiori

La pas, pe străzile înguste. În alergare, pe poteci de trekking. În viteza mașinii, cu opriri multe. Cu ochii după plaje ascunse sau în căutarea vilelor văzute în depărtare, cocoțate pe stânci abrupte. Pe toate le-am făcut și fiecare mi-a descoperit bucăți diferite din Coasta Amalfi. Positano e orașul-vedetă al coastei. Toți vor să îl vadă, să îl fotografieze și să se piardă pe străzile lui. Îi înțeleg, m-am simțit instant atrasă să-i văd fiecare colț, să descopăr fiecare priveliște, fiecare magazin cu ceramică și fiecare restaurant cu pizza. Nici măcar agitația turiștilor care mișună constant pe străzile înguste nu mi-au luat din bucuria de a descoperi orașul. Nocelle e cel mai darnic în view-uri spectaculoase – te ridică până aproape de nori și-ți arată golful Positano și Marea Tireniană de la înalțime. Îți face cunoștință cu muntele, cu strugurii, cu smochinele coapte, cu trăitul într-un ritm mai lent. Ravello…

Cazări inedite – Villa Casola, Nocelle & Positano

Am așteptat mult să ajung aici. Atât de mult, încât am transformat o fotografie de la Villa Casola în reper pentru bucurie. Ori de câte ori credeam că e la 4 luni prea departe, când mintea îmi spunea că a doua amânare nu mai încape anul acesta, mă uitam la infinitatea asta de albastru. Mă vedeam pe terasă, învârtindu-mă într-o rochie de culoarea cerului, privind și tot privind până-mi obosesc ochii de la atâta frumos. Și câtă nevoie de frumos și de bine aveam! Când ajungi în Positano, simți că tot ce ai văzut în poze sau ai citit despre sau ți-ai imaginat e acolo. Totul și puțin mai mult. Case în tonuri de pastel, înățimea la care sunt urcate te amețește, sclipirile Mării Tireniene te îndeamnă la plajă, coasta Amlfi se arată în toată splendoarea. Când începi să urci, să tot urci, apoi să mai urci puțin până ai…

Grecia, my love!

Dimineață, ora 6:40. Cerul începe să se coloreze în tonuri de roz, soarele devine nerăbdător să se arate. Ies la o alergare scurtă, să-mi limpezesc gândurile în apa asta liniștită care plimbă ușor, dreapta-stânga, o barcă cu doi pescari. Mă opresc pe o bancă să le înțeleg ritmul, să le privesc mâinile care strâng minuțios plasele, să îmi imaginez viețile lor. E forfotă mare în jurul bărcii, pescărușii își așteaptă vocali micul dejun. Doi pași mai încolo, razele soarelui fac apa să sclipească de parcă-i brodată cu mii de paiete. E așa liniște că-mi aud pașii, Îmi aud tristețea cum se face mică și dispare în răsăritul acesta pe care îl privesc singură, dar deloc singură. Mă simt îmbrățișată de tot ce văd. De mare, de munți, de leandri, de aripi de pescăruși, de raze, de nisip fin și cald. Îmi place să mă imaginez trăind în fiecare loc pe…

Cazări inedite – Vila Katharina, Brașov

Încep seria cazărilor inedite cu Vila Katharina, o poveste de casă din secolul XVIII, din inima Brașovului. Un hotel de tip boutique, cu doar 3 camere disponibile pentru oaspeți, care au fost readuse la viață cu foarte multă pasiune pentru istorie, arhitectură, design, învelite toate în frânturi de legendă. Numele vilei amintește de Katharina Seigel, fiica unui țesător din Brașov și iubita lui Vlad Țepeș, care se crede că a locuit pe strada Poarta Schei, acolo unde se află și hotelul. Cele trei camere sunt mobilate în stil Art Deco și Bierdemaier, un univers întreg care cuprinde pictură manuală, zugrăveli refăcute după modelul original, candelabre din cristal, vitralii, căzi de fontă, porțelan vintage, dantelării și covoare persane. Micul dejun este un răsfăț în servicii argintate, servit în liniștea salonului de la parter sau în grădină. Tot decorul magic construit în această vilă superbă este completat de parter, care cuprinde și un magazin…

Liniștea din Delta Dunării

Aici e locul lui, înconjurat de pești și undițe, de sălcii, de apusuri, de păsări, de așteptare. Aici e și locul meu, măcar o dată pe an. Știu să pun fir pe mulinetă, să desfac minciogul, să mă strâmb la viermi și râme, să întreb 100 de întrebări care pornesc cu “ce e asta?” și să privesc. Asta e partea mea preferată, să-mi opresc gândurile, grijile, planurile, pe un mal de Dunăre sau într-o barcă care plutește în liniște, atentă doar la ce e în jurul meu. Și ce a fost în jurul meu m-a făcut să-mi doresc ca locul lui să fie și locul meu, mai mult de o dată pe an. View this post on Instagram A post shared by Carmen Rusu (@carmenmrusu)

Un cer roz

Se plimbă norii și schimbă totul în jur. Într-un minut e limpede, se văd casele în depărtare și lumina rostogolită pe vârfurile munților. În următorul, totul este alb, nedeslușit, cu forme șterse de vălătuci care prind culorile apusului. E o metaforă pentru ce trăiesc aici. Pentru ce e simt în perioada asta de doliu. E greu și e frumos. E atât de limpede și, totuși, uneori atât de neclar. Mă amorțește și mă face vie. Doare și mă împacă. Ceva s-a sfârșit și ceva nou, diferit, abia începe. E lipsă de sens, într-o succesiune de momente care par să nu se mai încheie. Și e sens lipit de alte lucruri. Se dărâmă cotidianul, se crapă toate obișnuințele și apare, mai limpede ca oricând, liniștea, pasul înainte, apusul roz. Așa că stau și privesc norii cum se plimbă, chiar dacă schimbă totul în jur. Stau în răbdare și în înțelegere că…

Budapesta

Ce oraș-surpriză! Aproape distanța unui maraton mers în peste 2 zile de ignorat frigul, cu wow la fiecare colț, cu bucurie la fiecare târg de Crăciun, brad împodobit, clădire cu arhitectură deosebită, butic cu obiecte artizanale, piețe ordonate și pregătite de sărbătoare. Cu amintiri făcute la tot pasul. Budapesta mi s-a dezvăluit pe straturi, prin ceața deasă instalată în aproape toate diminețile, dar m-a încălzit cu luminile ei, cu eleganța străzilor și cu forfota deloc copleșitoare a oamenilor care o vizitează în decembrie. A fost friguroasă, strălucitoare, grațioasă. M-a îmbiat la mers domol pe străzi cu aer medieval sau de-a lungul Dunării, din Buda până în Pesta și iar înapoi. M-a răsfățat cu castane coapte, suc de mere cald și globuri de ceramică în târgurile de Crăciun. M-a făcut să-mi ridic privirea către toate palatele, muzeele și magazinele instalate în clădiri elegante. Mi-a amintit de Viena, mi-a amintit, uneori, de Paris.…

Recunoștință

I am truly blessed. Pentru că există locuri în lumea asta care-ți mângâie privirile, îți bucură fiecare colț de imaginație și-ți descoperă, la fiecare pas, bucăți construite cu atâta creativitate. Iar eu pot să le văd. Mă pot duce la ele, mă pot lăsa învățată de ele, mă pot întoarce mai bogată în experiențe. Pentru că am oameni cu care pot împărtăși toate cele văzute și învățate. Că îmi pot întâlni prietenele într-un colț din țara mea preferată, să sărbătorim un fragment de viață. Că ne pot vedea împreună, la peste 10 ani distanță, cât de frumos am crescut. Cât de bine ne stă fiecăreia pe drumul său.

Navigate