Ce mai fac

Mi-am luat 3 zile libere de la tot. Job, oameni, contexte. Am plecat din nou în Brașov, orașul care pe mine mă liniștește, să revin la o rutină sănătoasă pentru mintea mea. În cele mai multe zile, asta a însemnat trezit în jur de ora 7 AM, ieșit la alergat sub Tâmpa, mult citit afară, vizitat librării și magazine de hobby, mers foarte mult pe jos, cât de mult în natură, stat pe bancă sub bătaia soarelui, prezență în ceea ce trăiesc, somn nu mai târziu de 10:30 PM. Analiză spre 0, trăit cu prezență spre 100. 3 zile de reset, pentru continuări cu mai mult echilibru. 

Vin după două luni de stres intens, cu oameni dragi trecuți prin boală, frică atașată la tot, timp petrecut cu ochii în ecrane, într-un volum tot mai mare de muncă, cu puțină mișcare fizică. Rețeta simplă de ajuns cu pași siguri la un burnout. O știu, o recunosc, mă feresc de ea cu toate armele din dotare. De fiecare dată când am simptomele clasice, pun pauză. Pentru mine, asta a funcționat:

  • Îndepărtarea, pentru o perioadă, de stimulii care produc creierului meu probleme. De exemplu, mă feresc de zgomote înalte (muzica la volum mare, zgomotul de fundal din București). Mă ajută, uneori, căștile cu efect de noise cancellation, pe care le port chiar și fără să apăs play la sunet. Reduc, ușor, zgomotul din jur. 
  • Reduc spre zero interacțiunea cu oamenii. Mă încarc incredibil de repede și de eficient singură, în liniște. Îi dau creierului o pauză de la procesat contextele de viață ale celor din jur. Nu vorbesc la telefon, nu schimb multe mesaje.
  • Pentru relațiile apropiate, ma scuz politicos când sunt trasă în subiecte care sunt trigger pentru anxietate sau pentru care nu am spațiu mental. Reminder bun – vorbele unui pelerin de pe Camino: If it’s not your storm don’t get wet!
  • Reduc activitatea în social media sau orice implică folosirea ecranelor. Cel mult, aleg să fotografiez ceea ce văd, poate să editez o imagine, acțiuni care mie îmi aduc o stare de calm. Însă, stau departe de publicare și de toți stimulii care vin la pachet odată cu scroll-ul prin viețile oamenilor.
  • Nu citesc știri, opinii, citesc povești/ficțiune. Ii dau imaginației hrană.
  • Mindful breathing. De exemplu, eu și respirația pe pătrat suntem vechi prieteni. Cu meditația ghidată mă cunosc din când în când.
  • Mersul pe jos imi aduce claritate, conectare. Merg, în medie, 10 km pe zi în perioadele în care se instalează starea de burnout
  • Somnul. În cantitățile cerute de organism. La mine funcționează ca reset somnul cu start între 10-11PM, minimum 7-8 ore pe noapte.
  • Fac mai des acțiuni care țin de self-care și self-compassion: ma întorc la hobby-uri, cos mai des, fac photo-journaling, fotografiez, îmi cumpăr materiale din magazinele de profil, stau în librarii, cumpăr globuri de Craciun, vânez antichități etc. Orice activitate care mă bucură și permite creierului să ia o pauză. 

Also, mi-am scris un sfat intr-un sticky note, pe care mi-l păstrez ca reminder ori de câte ori uit cum a fost în primul meu burnout, în urmă cu aproape 10 ani. Suna cam așa: “Nu aștepta ca cineva să observe ca e prea mult. Setează-ți singură limitele și comunică-le. Nu sunt respectate, spune-le încă o dată mai ferm și mai tare. Nu sunt respectate, schimbă contextul. Sau îndepărtează-te de el pentru o perioadă. Resetează așteptările celor din jur referitor la cât de mult poți duce în acea perioadă – de la familie, apropiați până la colegi. Fă-o pentru sănătatea ta. Spune nu. Învață să spui nu și să nu te simți vinovată pentru asta. Make time! Pentru tine.” 

BrasovBrasovBrasovBrasovBrasov

Leave A Reply

Navigate