Am zile în care mă țin cu gândurile în prezent, descompun ziua în ore și fiecare oră are ceva al său, numai bun de trăit. Zile în care îmi cos gândurile pe materiale și mă simt mândră de mine. Zile în care îmi spun ca pot orice, apoi zile în care nu mai vreau să tot pot. Și în care îmi iau pauză.
Când mi-e teamă de ceva ce urmează, îmi imaginez gândul ca pe o foaie transparentă. Privită de la distanță are un model neclar, dar prin care, cu cât mă apropii și privesc prin ea, văd o lume întreagă. Și din lumea asta întreagă aleg să trăiesc ceva mic. O cină bună, câteva pagini dintr-o carte, o plimbare pe străzi, cu muzica dată tare în căști, privit pe geam cum se scutură florile, lipit amintiri într-un jurnal.
