2021

Îmi aduc aminte de primele luni din an. Limpede, de parcă aș fi pus o lupă pe toată dezmorțirea din care ieșeam în perioada aceea. Îmi aduc aminte de diversitatea după care tânjeam, de bucuria pe care am plănuit să mi-o aduc în viață, cu pași mici, prin pauze programate, călătorii și relații cu sens.

Nu pun etichete. Nu a fost un an bun sau mai puțin bun, a fost un an trăit cu toate nuanțele sale. A avut camere de hotel care mi-au devenit a doua casă, cu geamuri mari către munți și stat cu orele pe bănci, în contemplare. Drumuri dese cu trenul și plimbări lungi în propria companie. Călătorii către locuri la care doar am visat cu un an în urmă. Multe ore de ascultat cărți și de cusut în liniște. A avut schimbări multe, discuții lungi care m-au apropiat de mine-copil sau de mine-adolescentă, concluzii vindecătoare și conexiune la un nivel pe care mi-l doresc tot mai mult.

A avut și luptă multă. Să-mi croiesc drum prin suferința celor din jur. Să nu-mi fac obicei din a mă abandona pe mine, să-mi arăt iubire și blândețe. Dar să mă păstrez onestă, să-mi spun adevărul, oricât de dur ar fi. Mi-am domolit, de multe ori, durerea, eliberându-mă de responsabilitatea pentru toate lucrurile care nu depind de mine. Mai am o viață de lucrat cu mine și, sincer, abia aștept.

Emoțional, la final de an, mă simt ca un țurțure de gheață care sclipește în lumina soarelui, cuprinsă de un îngheț care mă face să strălucesc la exterior, dar într-o amorțeală profundă la interior. Sunt obosită și pregătită pentru o pauză lungă. Îmi accept tristețea din ultima perioadă și nu mă las din a-mi fabrica din “nimicuri” motive de bucurie. Mă mai lupt, uneori, cu “trebuie să”. Înțeleg tot mai mult că vindecarea arată uneori cu mine, rămânând întreagă, chiar și rănită. Cu mine, găsind bucurie și împlinire în ciuda pierderilor pe care le-am suferit.

Ultima zi din an va fi despre recunoștință. Așa este de ceva vreme. O să fiu atentă la ce simt, ce sunt, ce am și o să mulțumesc și să-mi mulțumesc. Pentru primele ore ale zilei petrecute în liniște, căldura pe care o simt când cobor din pat, pentru bucata mică de ciocolată de casă care mă așteaptă în frigider, pentru îmbrățișările din timpul zilei, pentru râsetele din casă, pentru sunetul de tălpi de copil trezit și pus pe joacă în vizita lui, pentru plimbarea pe care o fac la fiecare final de an, pentru că simt, chiar și acest amestec incert de final de an, dar simt.

BrasovSinaiaGreciaBrasov

GreciaSirmione, ItalyZabolaBudapesta

Leave A Reply

Navigate