În 2019

Am mers.

La asta am ajuns, după jumătate de zi în care am luat anul ăsta și l-am așezat sub lupă, l-am subliniat din prima lună până-n ultima, ca pe o carte din care vreau să rețin cât mai mult. Eu în 2019 AM MERS. Înainte, indiferent de poticneli, cu mult curaj, agățată de prezent ca niciodată, cu hotărâri ferme, în direcțiile alese de mine.

Am mers pe jos 1700 de km. 300 de km au fost pe Camino de Santiago, urmând o săgeată galbenă și un simbol al scoicii către Santiago de Compostela. Am cunoscut un nivel de conexiune cu mine cum n-am crezut că există și m-am întors îndrăgostită de viață, de natură, de un nou sens. Am mers prin micile orașe ale Spaniei și-am iubit tot ce am privit de-a lungul unei călătorii care a fost despre recunoștință și prezență.

Am mers prin Austria și m-am simțit parte dintr-o poveste armonioasă, în care mi-a fost simplu să fiu și să-mi creez momente de bine. Am mers acasă de toate sărbătorile, să-mi strâng în brațe mama. Am mers un an de zile din apartament în apartament, până să-l găsim pe cel potrivit nouă. Am fugit multe weekend-uri din oraș către liniștea naturii. Am mers în fiecare dimineață și seară să hrănesc pisicile din jurul blocului. Am mers la filme. La prieteni acasă. Cinci zile pe săptămână la sală. Am mâncat mai sănătos. Am citit. Am început să învăț spaniola.

M-am simțit iubită, înțeleasă, puternică, recunoscătoare, conectată. Dar și neputincioasă, înfricoșată și obosită. A fost un an minunat și minunat de greu, deopotrivă. În care am preluat și internalizat în mod nesănătos suferința celor din jur, care s-a așezat ca un strat apăsător peste propria-mi suferință. Un an poate mai greu ca cel anterior, dar un greu diferit, fără senzația de sufocare. În care am încercat să mă vindec pe mine, navigând printre suferințele și nevoile celor din jur. Cu neliniștea de nu-mi mai vedea clar drumul, pe alocuri. Un an în care am făcut ce știu eu mai bine. Mi-am dat timp să respir, să observ, să înțeleg, să mă accept, apoi să merg mai departe. Uneori după săgeți, nesigură pe pași, alteori pe un drum nemarcat, cu hotărâre, călcând curajos pe durere.

Însă mereu înainte, indiferent de poticneli. Hallstatt, AustriaSalzburg, AustriaVienna, AustriaGradina Botanica, BucurestiCamino de SantiagoCamino de SantiagoCafe Central, ViennaBran, RomaniaSinaia, Romania

2 Comments

  1. Ar trebui sa scrii mai des , ti-am mai spus 😊 Iar pozele sunt superbe , felicitări! Te îmbrățișez cu drag!
    Si la cati mai multi pasi spre destinații minunate 🌍

    • Draga mea, iti multumesc din suflet! Ma incurajeaza mult gandul tau. 🙂 Te imbratisez si eu, sa ai un an cu bucurie, iubire si frumos! :*

Leave A Reply

Navigate