Amintiri fără timbru

Carmen

10 Posts Back Home
Carsi.ro

Despre pasiune

my mind my playground

Nu știu cum e să faci asta full time. Să crezi în ceva atât de puternic încât să oprești totul și să-ți alegi un ceva nou, al tău, acel ceva la care visezi de ani de zile, pornit dintr-o pasiune ce are puterea să-ți lipească ditamai zâmbetul pe chip și să-l păstreze acolo o bună bucată de vreme. Știți, vorbesc de genul acela de pasiune pe care ți-e și teamă să o exteriorizezi la adevărata ei intensitate, pentru a nu-ți atrage priviri lungi din partea celor care nu-s mânați în zilele lor de astfel de emoții. Nu știu cum e, dar asta admir, către asta mă îndrept de ceva vreme, pentru asta îmi donez cu drag timp și energie. Recunosc, înainte sa-l cunosc pe Vlad, nu știam mai nimic despre mașini. Până de curând nu erau altceva decât obiectele care-mi incomodau km mei zilnici sau mă ajutau, cel mult, să ajung din punctul…

Keep Reading
Barcelona picture

Barcelona

fotografie

Barcelona pe buze se transformă instant în zâmbet și relaxare. Oricât mi-aș fi purtat picioarele zeci de km pe străzile ei, n-am apucat să o cunosc cum trebuie, în toate nuanțele ei, cu toate toanele ei, în toate aromele de mare, verde crud și parfum de fructe nemaiîntâlnite. I-am promis o reîntoarcere. Cu toate bifele reușite ultima oară, mai am de dansat pe dansurile ei. de resimțit ritmurile ei sănătoase. Mi-e cam dor de lipsa ei de grabă.

Keep Reading

Schimbări

my mind my playground

Exista o vreme când admiram lipsa de timp. Și oamenii lipiți de telefoanele mobile, cu nevroze pornite de la beculețul care pâlpâie a mailuri. Iluzia unui colos de sticlă care să-mi întindă un covor roșu ca cinstire a venirii mele printre sutele de grăbiți, voiam discuțiile de pe balcon la un schimb de fumuri și sandviciul mâncat în fugă. Așa mi se contura mie atunci ideea de succes. Să-nvăț să jonglez cât mai mult cu prescurtări ciudate, “să aduc plus-valoare” unei entități care îmi servea iluzia împlinirii. Și-am făcut asta o perioadă până am ajuns să-mi văd zilele printr-o fâșie neacoperită de autocolant. în care mă despărțea o ușă și-o voință de tot ce era afară. Înțelesesem greșit ce trebuia să-mi iau din toată această experiență, înțelesesem complet greșit. Am priceput, totuși, că-n orice mediu profesional nevoia de valori comune pentru a funcționa corect și-n direcția bună nu-i un moft. Și după anii ăștia de schimbări,…

Keep Reading

Exigențe

my mind my playground

O bucată mare de tort cu ciocolată învârtită în 3 straturi, împachetată într-un strat gros amărui, e trântită pe o farfurie albă, dar care strălucește a gălbui în lumina difuză. E 7 seara, nici nu mai contează pe ploaia asta cât de nepotrivit e să comand așa ceva. E vineri, am zis weekend plăcut și-am traversat strada pentru zahăr, jazz și lumini gălbui. Și pentru a scrie, verbul care-mi provocă cele mai întortocheate trăiri în ultima vreme. Am căștile în urechi, dar n-am dat drumul încă la muzică. Mă uit la ei, prinși în propriile discuții care ajung fragmentate la masa mea. Mi-era dor de ceaiul ăsta ușor piperat, cu un praf de scorțișoară, amestecat cu lapte-spumă. Și de mine, singură la masa asta cunoscută, înconjurată de două lampadare albastre, cu un laptop în față, știind că tot ce am de făcut este să privesc, să gândesc, să simt, să scriu.…

Keep Reading

Crafting

my mind my playground

Totul a pornit de la Etsy.com. De prin 2008 am inceput să-mi deschid foldere în laptop cu un numele site-ului, mereu cu idei de acolo, mereu cu obiecte de negăsit local, mereu cu motiv de plecat în vizite virtuale prin micile magazine cochete care-ți împachetau stările în hârtie colorată. Mi-a fost și rămas sursă de inspirație pentru proiecte de transformat în surprize-cadou pentru prieteni. Următoarea descoperire a fost Beehive Cottage, blogul unei frumoase bunici (14 nepoți!) din “sunny California”, pasionată de crafting, vintage și cam de tot ce înseamnă design interior al rulotelor. Maryjane are un shop pe Etsy, cam 1 milion de idei pe care le-a pus deja în practică pe blog și, datorită ei, acest articol este lăsat aici pentru a mai plasa pe listă încă o pasiune deja confirmată: crafting cu tendințe (recente) de focus pe scrapbooking. Sau alți termeni care musai să cuprindă transformarea lucrurilor nefolositoare în ceva frumos, plăcutul chin de a face în jumătăți de zile lucruri pe…

Keep Reading

Ultimul capitol din vară

calatorii

N-am idee cum s-au aliniat astrele și-ajung să scriu despre Lefkada din vârful unui pat de hotel din Barcelona. Drept este că mi-a fugit de curând gândul la ultimul capitol din vară pe care tot îl prelungesc în albastru cât cuprinde, cu 2 cupe de înghețată pe zi, mâneci suflecate și-un dor imens de ducă fără sfârșit. Și-i bine. Binele acela de care te prinzi cu mâinile încleștate și te ții strâns, cu putere, cu toată puterea, apoi mai chemi niște putere în ajutor, cât să rămâi mai mult acolo. În mintea mea, mi-am luat timp de rezolvat dileme și conturat, de-a întregul, spații de fericire. Am reușit pe alocuri, am eșuat în aceeași măsură. E un echilibru de nuanțe pe care deja le las cu drag să-mi schimbe zilele, atâta timp cât eu mă țin de cuvânt. Și-mi caut, activ, fără încetare, binele.

Keep Reading

Drumul către Jack

evenimente

Cu siguranță îl placi. Are culoare de chihlimbar și știe să-și spună mereu povestea pe un ton grav, de poveste, în timp ce se odihnește mereu în paharul unui gentleman care a știut cum să-și croiască frumos drumul de-a lungul vieții. Pe Jack îl știi, e greu să nu-l recunoști dacă în jurul tău s-au ridicat câteva pahare în cinstea momentelor frumoase. Dar poate nu-ți este binecunoscută și obișnuința lui de a-și onora prietenii cu surprize. La 165 de ani împliniți anul acesta, a găsit motivul perfect să strângă experiențele oamenilor care au avut curajul să facă lucrurile Altfel, pentru a te inspira pe tine să-ți câștigi drumul către Lynchburg, Tennessee, locul de unde pornește însăși moștenirea lui Mr. Jack. Scrie-ți povestea pe jackdaniels.com/Romania și las-o, la rândul ei, să-i inspire pe cei din jur, dar mai ales să-ți deschidă drumul către America. Sau poți să te joci cu realitatea augmentatată pe smartphone-ul tău,…

Keep Reading

MoodBoard

calatorii

Azi mi-e mintea la plecări prin lume, din cele cu mers tiptil prin nisip cald și inundat privirea cu albastru, ori cu alergări în lung și-n lat de să nu mai simți picioare la final de zile. Cât să-ți crească nivelul de fericire proporțional cu descoperirile făcute. N-am idee de unde a venit, dar am apucat să-mi adun imagini și să le întipăresc în minte, poate folosesc la ceva câteva zeci de remindere împachetate în țiplă frumoasă, trase prin photoshop-ul imaginației și lipite prin foldere cu titlul “Ce mai aștepți?” P.S.: Am început să mă joc mai des cu stările pe Instagram sau Pinterest. Do follow!

Keep Reading

(Semi)Maraton DHL – Ștafeta Carpaților: Finish

alergari

Am început antrenamentele târziu, asta după ce, în câteva luni, am reușit performanța de a mă trimite din nou la pragul de jos al alergărilor, acolo unde rezistența devine doar o amintire frumoasă. Cu un program de 1 alergare la 2 zile, am așteptat să se construiască din nou combinația aceea fericită între deconectare și rezultate, doar ca să-mi re-învăț lecția că atunci când ceva ajunge pe lista cu Trebuie, dispare de pe lista de Vreau.  Și-așa am dus eu antrenamentele cu un soi de teamă instalată în mintea mea, cu 0 succes să-mi concentrez atenția pe ceea ce-mi aducea în trecut plăcere în acest sport, cu ieșiri la ore nepotrivite, înghesuite într-un program, care-mi topeau tot cheful de alergat (la propriu). Mi-am revenit cu o săptămână înainte de Maraton DHL, când am lăsat deoparte aplicație, telefon, muzică, și am alergat. Pur și simplu, am alergat. Cam așa arăta bagajul adus cu mine la…

Keep Reading

Parisul meu (1)

calatorii

L-am primit pe o foaie împăturită în patru. A fost cu deschis lumina după miezul nopții, așezat pe covor în poziție turcească și analizat până în detaliu cu zâmbet până la urechi. Un baiat și-o fată în stânga, brazi în jur, un avion cu urechi și-o linie imaginară care mă trimitea la Paris de ziua mea. Nici nu știu dacă am mai văzut ceva după. Țineam în mână un desen care mă transporta direct în cel mai frumos vis. 5 luni mai târziu, eram la o măsuță cochetă din Place du Tertre și priveam artiștii strânși mușuroi în dreptul umbrelelor. Am fost boemă până la limita cu clișeul, fără să-mi pese că Parisul meu începe să arate diferit de Parisul din realitate. Parisul văzut de mine e pastelat, cu balcoane înguste, acoperite de mușcate roșii. Te lasă să ațipești pe iarbă, în fața catedralei Sacre Coeur, după ce te-a amețit cu sutele de…

Keep Reading
Navigate