(Semi)Maraton DHL – Ștafeta Carpaților: Finish

Am început antrenamentele târziu, asta după ce, în câteva luni, am reușit performanța de a mă trimite din nou la pragul de jos al alergărilor, acolo unde rezistența devine doar o amintire frumoasă. Cu un program de 1 alergare la 2 zile, am așteptat să se construiască din nou combinația aceea fericită între deconectare și rezultate, doar ca să-mi re-învăț lecția că atunci când ceva ajunge pe lista cu Trebuie, dispare de pe lista de Vreau. 

Și-așa am dus eu antrenamentele cu un soi de teamă instalată în mintea mea, cu 0 succes să-mi concentrez atenția pe ceea ce-mi aducea în trecut plăcere în acest sport, cu ieșiri la ore nepotrivite, înghesuite într-un program, care-mi topeau tot cheful de alergat (la propriu). Mi-am revenit cu o săptămână înainte de Maraton DHL, când am lăsat deoparte aplicație, telefon, muzică, și am alergat. Pur și simplu, am alergat.

Cam așa arăta bagajul adus cu mine la Poiana Brașov – era cu încredere, dar fără să simt că e neapărat și cu pregătirea fizică potrivită. Cu toate astea, simțeam avantajul de a cunoaște deja traseul de anul trecut (Predeal-Râșnov) – l-am împărțit, mental, în zone unde o să turez mai tare și altele în care-mi găsesc timp și pentru privit în jur. În plus, avem promisiune de prăjituri la Finish de la Băiat – sprijinul moral nr. 1 și o gașcă activă de bloggeri aflați în diferite faze de pregătire: Pandutzu care a avut un parcurs foarte frumos în alergări în ultima perioadă, cu cel mai bun timp reușit din trupă, pe Pyuric la al doilea său semimaraton, la o perioadă foarte scurtă de primul, pe Carmen cu timp record și picioare de fier, și pe Alex la primul său semimaraton, care mi-a reamintit constant de mine anul trecut, când aveam multe din întrebările lui.

În mod total surprinzător,  cred că toate emoțiile care mă trezeau, de obicei, cam din oră în oră în noaptea dinaintea unei competiții s-au concentrat în noaptea din urmă, unde mă mândresc cu un vis de ratare a finish-ului pus pe repeat. Live au fost condițiile perfecte de start – cam 20 grade, soare ascuns în nori și aer tare de munte.

Semimaraton DHL
Photo credit: Liviu Gaina

Primii 3-4 km pornesc cu înclinație, apoi, după o bucata intermediară de plat, vine coborâre. Pentru mine, bucata aceea a fost cu relaxare supermă, cu privit în stânga și-n dreapta, la văi și pâlcuri de pădure din depărtări, de parcă mi s-a derulat un film prin fața ochilor. Pe la km 17  au început niște crampe rezolvate rapid cu exerciții de respirație, apoi niște dureri de genunchi, pe care le-am și dus până la Finish și încă 3 zile după.

Înainte de panta de final din Râșnov, când mi-au încetinit picioarele până la oprire, am primit imboldul perfect, povestit mai jos. E și-acum cu mulțumiri, astfel de momente îți amintesc că-n competiții de orice fel mai este și despre Cum ajungi la Finish.

Multumesc fetei care, cu 3 km inainte de finish, cand mi-au incetinit picioarele pana spre oprire, mi-a intins mana si m-a tras spre ea spunandu-mi: “N-ai voie sa te opresti acum, toata cursa mi-ai fost in fata ca motivatie. Pana la final, alergam impreuna.” Am fost la minute distanta.

Metafora pentru #maratonDHL, #fairplay, motiv pentru recunostinta, inca o experienta cu mult frumos in ea.

My best one pentru semi: 2h11. Proud!

Maraton DHL

Posted by Carmen Rusu on Saturday, June 20, 2015

Am zis și anul trecut, e alergarea de luat în seamă pentru frumusețea traseului și a oamenilor care se întorc aici, cât și pentru obiectivul altruist al existenței sale de la an la an – banii se duc mereu către cauze nobile. Dacă vreți să știți mai multe despre Maratonul DHL – Ștafeta Carpaților la nivel de organizare, am scris un articol separat aici.

De asemenea, vă las și un video-jurnal al alergării în care se află si subsemnata, cu mulțumiri către Panduzu.

Echipa-bloggerilor-@-final-maraton-DHL-20-iunie-2015Echipa bloggerilor la final de Semimaraton via Pyuric

1 Comment

  1. Acum un an as fi dat ignore unui astfel de eveniment, dar se pare ca mi s-au schimbat prioritatile putin in viata dupa ce am trecut pragul de 35 si am devenit mai activ.

    Eu sunt mai mult pasionat de bicicleta, dar ma bate gandul sa incerc un semi maraton anul acesta prin toamna, dupa ce se va mai racori pe afara…

Leave A Reply

Navigate