Amintiri fără timbru

Carmen

10 Posts Back Home

Vorbe urcate pe tocuri

my mind my playground

Sunt  zile în care realizezi că asfaltul nu-ţi merită pantofii albaştri cu toc. Cu siguranţă se va găsi o gumă de mestecat care să-ţi lege tălpile de trotuar, o groapă în care să-ţi abandonezi flecurile, cel puţin o denivelare care să-ţi amintească de oraşul în care  dai zilnic probe de echilibristică. Dacă nici toate aceste obstacole nu ajung să lase urme evidente ale unei lupte crâncene, că parcă război cu străzile nu l-aş numi, cu siguranţă vei găsi  în fuga ta cel puţin o mică baltă în care să plonjezi cu încredere. Nu,  nici măcar în intenţii nu se înrudesc cu cei din imitaţie de piele de şarpe, aşa că nu văd de ce ar trebui să fie nevoiţi să păşească cu grijă prin falsele jungle bucureştene. Ei sunt doar pantofii aceia care te-au făcut să scânceşti în mod repetat, atunci când treceai pe lângă o anume vitrină de pe Victoriei. Tot…

Keep Reading

Alege!

my mind my playground

Monotonia plăcută a unei existenţe ce te înfăşoara în păienjenişul ei plin de vrajă, dulceaţa unui trai deloc strălucitor şi cuminte sau neliniştea ce te goneşte şi te-obligă să-ţi destinzi voinţa încordată, să-ţi cauţi mulţumirea în realităţi inconfortabile ? Gândeşte-te! Sunt atâţia oameni plaţi, obosiţi de propria lor neputinţă, care te-ar vrea mereu lângă ei. Vei deveni, treptat, plasa de siguranţă, umărul pe care se va plânge, reportofonul veşnicelor nemulţumiri. Oameni cenuşii pentru care cenuşiul nu evocă nicio mohoreală. Ei îţi vor fura culorile, lăsându-ţi o lume cu multe colţuri în care să te loveşti. Oameni luminaţi de atâta cunoaştere falsă, încât şi-n rarele momente când te vor privi în ochi se vor gândi cum să-şi distrugă fiecare idee. Oameni perfizi, capabili să plăsmuiască lumi bizare în care să te închidă ca pe un obiect cumpărat la reduceri. Oameni care nu vor învăţa niciodată cum să se bucure pentru tine, care-ţi…

Keep Reading

Zâmbete în romantism

fotografie

Pare-se că guturaiul aduce la suprafaţă, cât se poate de intens, ceva momente de auto-analiză. Ar fi păcat să pierd ocazia. Prefer nuanţele. Ignor excesele. Râd cu poftă. Nu fac parte dintre cei care îşi petrec ceasurile de veghe întrebându-se dacă există şi de ce, de unde vin, ce sunt. Sunt lucruri care consumă timp, la fel cum sfeştnicul consumă ceară.Vorbele-mi dansează în cap după muzica pe care o am pe buze. Sunt ca ritmul unui film, care prinde elan în faţa imprevizibilului. Fredonatul meu le dă curaj oamenilor. Cu toate că, uneori, e pe muţeşte, în sinea mea. Ai crede, când mă întâlneşti, că încă păstrez un soi de nădejde copilărească şi o doză mare de încăpăţânare neîmblânzită. Mă enervez uşor pe oamenii care uită cât frumos este să spui mult, vorbind puţin. Privesc în sute de feluri. Visez mai mult decât ar trebui. Nu mă îndrăgostesc de tipare.…

Keep Reading

Vreau pereţi de sticlă

calatorii

foto via Catalin Georgescu Apoi vreau să-i mut în pădurile noastre, să-mi aşez un scaun în mijloc şi să privesc în jur minute în şir, până mi se colorează ochii în arămiu şi gândurile se aşază cuminţi pe cărările cu frunze. După luni de zile în care nu ştiam nici în ce culori să mai trăim, s-a amestecat toamna în frunze, în stări şi-n cuvinte scorojite de sfârşit de octombrie. Am rămas cu mâna în aer, deasupra tastaturii, cam jumătate de oră înainte de a scrie titlul. Credeam că de las o zi să treacă, o să vă feresc de zecile de rânduri îmbibate  într-un sirop dulce de metafore şi superlative despre locurile şi oamenii #dinRomânia. Apoi, mi-am dat seama că nu e nimic rău în a-ţi purta sâmbetele şi zâmbetele ca pe haine de sărbătoare, cu mândria omului care a făcut parte din ceva atât de frumos, încât nici…

Keep Reading

Se Redescoperă România

calatorii

În fiecare zi. Cu fiecare călătorie în parte. Sunt drumuri din ţara asta frumoasă care-ţi fură gândurile şi ţi le cerne printr-o sită imensă. Apusurile îşi opresc melancolia, răsăriturile îţi colorează pleoapele în auriu, văile îţi revendică paşii, munţii te provoacă să-i descoperi, păsările îţi poartă visările până-n văzduh. Aşa reuşeşti să rămâi agăţat de senzaţii, idei şi stări. Redescoperă România e mai mult decât un proiect apreciat şi premiat. Mă încăpăţânez să-l numesc o experienţă frumoasă, trăită diferit de fiecare persoană în parte. Te învaţă să recuperezi exerciţiul privirii, te transportă în “lumi” pe care nu le credeai atât de aproape de tine, îţi scoate în cale oameni care-şi scriu singuri fericirea cu rotocoale de praf. Pentru că mi-era dor de drumuri condimentate cu stări şi nuanţe, astăzi pornesc către Sâmbăta de Sus, locul de întâlnire a tuturor poveştilor #dinRomânia! Timp de 3 zile blogul meu s-a îmbrăcat cu…

Keep Reading

Pasiune şi biodiversitate

evenimente

Nu am reuşit niciodată să formulez o definiţie mulţumitoare a pasiunii pure. Întâlnisem oameni cu hobby-uri frumoase,  cu pasiuni păstrate cu grijă în cutii de colecţie, scoase doar la vreme de sărbătoare pentru a fi lustruite şi arătate ca victorii ale unui echilibru păstrat cu greu. Vedeam pasiunile ca simple plăceri pasagere care, treptat sau de-a valma, îşi fac loc în gânduri şi fapte. Deseori neglijate, în antiteză cu “trebuie”, pe picior de egalitate cu “vreau”, erau pentru mine o necesitate frumoasă, dar rareori permisă. Apoi l-am întâlnit pe Doru Panaitescu. El nu are pasiuni şi atât. El are pasiuni care îi dirijează zilnic acţiunile, el are un stil de viaţă format din lucruri care-i aduc satisfacţie. Trebuie să-l asculţi vorbind despre fotografie şi păsări cu nume năstruşnice, despre camuflaj şi ore de pândă, despre adrenalina dată de drumurile alunecoase şi maşini deloc supuse ce sfidează anotimpuri, despre bucate alese, ocolişuri…

Keep Reading

Azi vorbim despre scris

my mind my playground

De ce scriem? e doar o întrebare simplă cu sute de răspunsuri. Poate circumstanţele, cheful nebun de rostogolit cuvinte de-a valma pe o foaie, incredibila dorinţă de a plonja în fantasmagoric în rarele momente în  care eşti vizitat de muze, minute de rezonat cu versuri, priviri, picături de ploaie izbite de geamul unui taxi, chiar şi deficienţele sau neputinţa pot fi motive. M-am apucat acum câteva zile să-mi fac ordine în idei şi, implicit, în hârtii. În scotocirile mele am găsit câteva cuvinte notate neglijent pe o foaie, fără titlu, doar cu autorul Le Clezio: “Dacă scriem, înseamnă că nu acţionăm. Că ne găsim în dificultate atunci când ne confruntăm cu realitatea, fiind un alt  mod de a reacţiona, de a comunica. Astfel, scrisul se transformă într-o distanţă, în reflexie. Mai apoi, cum poate un scriitor să acţioneze, când tot ce ştie este cum să-şi amintească?” Ştiu că primul text…

Keep Reading

Oraşul m.eu

my mind my playground

Oraşul meu e locul unde e casa mea şi unde toate amintirile se înghesuie  în numele scrijelite pe băncile din parc, în asfaltul străzilor tăcute, în ceştile aburinde din cafenele slab luminate. La 2 ore de călătorit cu cel mai vrednic tren se întinde între anotimpuri orăşelul fără cinema, dar cu cei mai frumoşi copaci albi. Acolo lucrurile se aştern liniştite. Nu sclipesc, au doar o singurătate ce naşte impresii. El e oraşul meu, cel care m-a crescut cu zâmbete. V-ar povesti oricând de leapşa jucată în noroi, de firicele de apă care transportau cele mai de preţ corăbii din hârtie, de zahărul care strălucea pe degetele lipicioase într-o zi de bâlci. La 9 etaje de călătorit cu cel mai vrednic lift se întinde oraşul tentacular cu străzi pictate de castani şi  amestecate de ploi tomnatice. Are ceainării unde dorm pisicile în ghiveci mari, iar menta creşte sub ochii tăi.…

Keep Reading

Daily Cotcodac

evenimente

Să vă fac cunoştinţă: Daily Cotcodac, blog colectiv cu extindere către ziar cu multă satiră bună. Ediţie cu număr norocos (2, adică) şi mult curaj în pagini,  răspândit cu entuziasm în metropolă în 10000 de exemplare. Lansat printre acorduri de chitară, râsete sănătoase şi valuri de fum prietenos, ziarul s-a simţit aseară ca la el acasă. S-a parfumat cu esenţă de tuş, şi-a potrivit în oglindă papionul roşu, după care a ieşit la plimbare să fie văzut şi să vadă câţi oameni mai vor să îl citească pe el, acest conglomerat de 16 pagini cu suflet şi umor, făcător de zâmbete. S-a aşezat, pe rând, la bar, pe mesele de lângă scenă, a prins de degete prietenii care au venit să-l vadă şi a încercat să le explice, mai cu un pamflet, mai cu întrebări fără răspunsuri serioase, cum mai e, domnule, cu viaţa asta. Dacă-l întâlniţi în cafenele, baruri, la…

Keep Reading

Timişoara şi evenimentele sale

evenimente

Anul trecut cunoşteam pentru prima dată Timişoara, pe fugă, fiind între două evenimente, zeci de cutii descărcate, materiale aranjate în săli, liste şi follow-up-uri. Mă gândeam pe atunci că un organizator de evenimente poate fi uşor  asemănat cu un bucătar iscusit care trebuie să cunoască reţetele din cărţile de bucate pe dinafară, să ştie foarte bine câtă sare şi cât piper să adauge în mâncare, la fel şi câţi stropi de pasiune sunt necesari în compoziţie, pentru a oferi la final o experienţă desăvârşită. Kaspersky Roadshow avea deja cea mai complexă reţetă dintre toate evenimentele organizate până atunci. Ne aşteptau 6 oraşe diferite, 6 “bucătării” (săli) diferite, sute de telefoane, puţine ore de somn, toate completate şi de dorinţa noastră de a îmbunătăţi fiecare ediţie în parte prin nota personală adăugată. La al doilea eveniment, mai exact prima ediţie Social Media Summit Timişoara, veneam cu emoţiile specifice partenerilor unui proiect ambiţios. Înarmaţi…

Keep Reading
Navigate