Amintiri fără timbru

Carmen

10 Posts Back Home

Un blog în 2012

my mind my playground

În vechea mea locuinţă mi-am pictat pereţii cu amintiri aşa cum mi-au dictat vârsta şi stările agăţate de ea. Au trecut aproape cinci ani de când m-am apucat  să lipesc într-o garsonieră închiriată de la proprietarul blogspot fotografii şi fraze cu tot ce mă fascina şi mă speria în oraşul în care aterizasem. Cu pereţi coloraţi şi tapet făcut din posterele filmelor preferate, blogul era pentru mine doar o filă de jurnal pe care-mi aşterneam amalgamul de emoţii şi frici, specifice copilului pierdut care visează când în cadre, când în versuri. M-am mutat cu greu într-o locuinţă mai mare, în cartierul .ro, într-o zi frumoasă de aprilie – spun cu greu pentru că schimbările, indiferent de natura lor, încă n-au învăţat că trebuie să-şi aleagă cu mare grijă momentul în care aterizează la uşa mea. Mi-am desfăşurat uşor gândurile  în cele trei camere nemobilate şi am găsit rapid plăcerea de…

Keep Reading

În culisele X Factor

evenimente

Andrei Leonte. Acesta este numele motivului pentru care am ajuns sâmbătă seara în platoul X Factor. Fusesem avertizată că voi sta alături de câteva domnişoare drăguţe cu care voi împărţi echilibrat păreri despre organizare şi concurenţi, asta doar până în momentul în care Andrei va intra pe scenă. Apoi echilibrul se va pierde undeva printre ropotele de aplauze din sală, vor urma ţipete ascuţite, cât să ajungă la oamenii din spatele ecranelor, poate chiar sărituri în gradenă. N-a fost cazul (săriturile s-au efectuat pe loc şi nu au afectat cursul firesc al show-ului :D), deşi ne putem lăuda cu o galerie frumoasă şi gălăgioasă, invidiată de toţi ceilalţi susţinători ai concurenţilor. Andrei cântă foarte bine. Cu ceva noroc şi ajutor din partea publicului, a  primit sâmbătă  două melodii care i s-au potrivit vocii lui calde – Reamonn, Supergirl  şi Jason Mraz, I’m yours. Este “un monument de modestie şi bun simţ”.…

Keep Reading

Portret de familie

evenimente

Deschizi fereastra, te apleci spre strada slab luminată şi încă zgomotoasă. Storurile magazinelor coboară zdrăngănind, în depărtări. Caroseriile negre ale automobilelor alunecă pe şosea, scârţâind scurt la intersecţii. Frânele unui autobuz acoperă toate zgomotele, în afară de unul pe care îl ghiceşti mai degrabă decât îl auzi.  Un telefon pierdut sub teancuri de foi îţi  spune că e timpul să încui uşa biroului şi să cauţi scurtături până la ele. E seara aia de toamnă, cu vânt rece care mătură frunzele prăfuite şi le aruncă pe maşini. Plouă mărunt. Puloverul tău străluceşte în lumina vitrinelor, aşa că te arunci în primul taxi pe care-l găseşti la intersecţie şi-i spui adresa. Te lipeşti cu nasul de geam şi închizi ochii preţ de câteva secunde. Se rostogolesc picăturile de ploaie pe geamuri, amestecând culorile oraşului. E ceaţă şi-ţi place. Adevărul e că nici n-ai vrea ca lucrurile să fie mai clare. E vineri…

Keep Reading

În loc de concluzii #bizsmscamp

evenimente

Am început cuminte, manierat, cu “Bună ziua! Numele meu este”.  În câteva secunde mi-am dat seama că ceea ce transmit nu spune mare lucru despre mine, omul care a intrat acum mai bine de doi ani în lumea asta a online-ului din pură pasiune şi cu o doză mare de naivitate. Om care încă îşi aminteşte foarte clar mândria aceea pe care o simţi după ce  plămădeşti câteva proiecte cu grija unei mame uşor nevrotice şi le vezi ieşite la prima lor întâlnire. Gândiţi-vă că încă păstrez şi acum foaia pe care am desenat (da, am desenat pe o coală A4) viitorul blog al companiei, aşa cum îl vedeam eu atunci. Descoperisem singură un domeniu în care mă puteam mişcam în voie. În care entuziasmul meu, firea analitică şi nevoia constantă de a cunoaşte zilnic oameni şi gânduri noi erau văzute cu ochi buni. Am recunoscut, mai apoi, că am şi câteva…

Keep Reading

Biz SM Snow Camp

evenimente

“Este un eveniment marca Biz” au fost cuvintele care au însumat toate valorile propuse de o echipă frumoasă, unită, care şi-a facut simţită prezenţa într-un mod atât de  discret  pe tot parcursul celor 4 zile, încât aveam de multe ori senzaţia că totul merge de la sine. Şi e mare lucru, atunci când vorbim despre un eveniment atât de amplu, să rămâi cu impresia unei coerenţe în organizare, câştigată, bineînţeles, prin ani buni de experienţă. Cred că #bizsmscamp poate fi considerat o oportunitate. Am descoperit aici oameni care mi-au întors gândurile la 180 de grade. Care, prin deschiderea şi entuziasmul lor, au reuşit să-mi amintească din nou de sentimentul acela fain, dobândit abia după Redescoperă România, de a fi mândră că de câţiva ani sunt într-un domeniu în care sunt înconjurată de oameni din ale căror poveşti am avut şi continui să am ce învăţa. De aceea i-am şi apreciat cel…

Keep Reading

Călătorii. Mereu dus, mereu întors.

calatorii

Te cuprinde de multe ori dorinţa de a fugi, o anume sete de eliberare, de despovărare, năzuinţa depărtării şi a noutăţii. Nu e nimic altceva decât dorul de a călători, care se manifestă năvalnic, ca o patimă. Aproape ca o rătăcire a simţurilor. Şi, dintr-o dorinţă lacomă de a vedea aievea toate minunăţiile acelea cu care ţi-ai hrănit entuziasmul şi imaginaţia atâta timp, îţi faci curaj şi-ţi cumperi un bilet de avion. Dus-întors. Mereu dus, mereu întors, într-o ordine copleşitoare care-ţi traduce frica de a rămâne prins în destinaţii îndepărtate sau de a te mulţumi cu cele mult prea cunoscute. O simplă bucată de hârtie lucioasă te învaţă să cauţi răspunsuri  în forfota lumii exterioare. Te obligă să stai în aeroporturi cu mâinile încleştate pe hărţi, cu ochii fixaţi pe panouri, să-ţi cântăreşti gândurile asemenea bagajelor închise cu lacăte aurii. 23 de kilograme poţi transporta la cală. În avion, doar…

Keep Reading

O plecare

calatorii

În câteva ore voi fi în aeroport, cu ochii pierduţi pe tabela cu zboruri, cu gândul la frigul şi la ceaţa aia groasă pe care o să le las în urmă pentru altele cu accent ceva mai pretenţios. În alte câteva ore o să fiu în Franţa. Paris, mai exact. Şi plec cu aceeaşi senzaţie stupidă pe care o îmbrăţişez de fiecare dată, cu precizia unui ceas elveţian, că la întoarcere lumea se va afla într-un dezechilibru major, iar eu sunt singura care o poate centra cumva. Că în astea cinci zile tot ce nu s-a întâmplat într-un an se va întâmpla, că munţii  se vor mişca din loc, iar pământul o să decidă să-şi schimbe culoarea cât timp sunt plecată. Nu vreau să povestesc acum despre ce înseamnă pentru mine oraşul  cu Sena şi Montmartre-le lui, ar dura prea mult să tastez frazele acelea iscusite şi binemeritate, iar eu…

Keep Reading

Lecţii neînvăţate

my mind my playground

Sunt zile care merită să fie scurte, privite de sus, de la un etaj aflat cât mai departe de realitate. Sunt zilele alea în care te gândeşti că omul poate chiar are vocaţia eşuării. Ca un fel de chemare. Când ai vrea să nu simţi că drumul tău banal spre casă pare rupt din dramele americane, iar tu eşti doar un personaj care merge cu încetinitorul, pierdut pe străzi şi printre gânduri, în timp ce note triste de pian apar de nicăieri. N-am învăţat: să consider normalitatea o stare excepţională că ‘sunt ceea ce mi se întâmplă’ să întâmpin cele mai aspre veşti cu cele mai calde zâmbete să încetez a-i mai ajuta pe cei care nu se lasă ajutaţi să-mi cunosc limitele să renunţ la nostalgii stupide, la stări bizare să consider tăcerea nobilă şi respingătoare. să ştiu să disting să mă bucur de claritate într-o relaţie. orice relaţie…

Keep Reading

Pe muchia unui zâmbet

my mind my playground

2 file cu poeziile lui John Keats, rupte dintr-un volum vechi al Bibliotecii, lăsate într-un caiet de matematică cu tot cu tema rezolvată pentru a doua zi; 31 de trandafiri albi legaţi cu panglici colorate, într-o zi de iarnă ca-n poveşti; 20 de fotografii cu numele străzilor pe care mergea zilnic în Anglia; 2 volume din anul 1900-şi-ceva căutate prin zeci de anticariate; 2 CD-uri cu melodii ale căror titluri compuneau în note când mai limpezi, când mai zbuciumate, etapele îndrăgostirii; 3 ore de stat în ploaie, aşteptându-mă să ies de la un examen; 30 de mesaje lungi, tastate într-o singură seară; un restaurant gol cu pian şi vioară; multe scrisori, tot la fel de multe cuvinte alese. Doar câteva fragmente frumoase din încercările firave sau hotărâte ale unor personaje romantice întâlnite în drumul meu, până acum. Şi-au avut rostul lor, aşa, ataşate diferitelor vârste, etape şi stări. Cu toate…

Keep Reading

iPhone 4S şi neuronii-oglindă

evenimente

Prima dată am auzit de “neuronii-oglindă” la un curs de Comunicare interpersonală, pe atunci fiind doar un alt concept complicat, pierdut printre multele definiţii ale vieţii afective. O lucrare de licenţă şi câteva cărţi mai târziu, am înţeles că ei pot explica foarte simplu nu doar apariţia empatiei, dar şi motivele pentru care cumpărăm. Pe scurt, “neuronii-oglindă” sunt responsabili pentru declanşarea  dorinţelor noastre de a deţine produsele acelea grozave pe care le vedem la ceilalţi, vinovaţi de victorii repetate împotriva gândirii raţionale. Când îşi intră în rol şi conceptul de imitaţie, este foarte probabil ca într-o singură săptămână să treci de la “Nu mi-aş cumpăra niciodata produsul X” la “Vreau să-l cumpăr acum”, doar pentru că ajungi să-l vezi peste tot. Mai adaugă în toată reţeta un strop de dopamină şi  eşti mândrul posesor al unei stări de euforie şi a câtorva pungi pline cu produse noi şi strălucitoare. Steve Jobs,…

Keep Reading
Navigate