Nici n-am pornirea să v-o prezint ca pe-un musafir venit în vizită, aşezat în fotoliu picior peste picior, aşteptând cafeaua. Că nu-i. Are loc anume în casă, chiar lângă fotoliu cu perne, sub lampa aia care-ţi zboară şi gândurile cu strălucirea ei, doar să se bucure şi prea-viteazul motan mov de-un tors pe cinste, cât îi citeşti tu intenţiile, cât uită el de dezamăgiri, cât ajungeţi voi la-nţelegere din litere nerostite. Îşi plimbă imaginaţia conturată când în cuvinte, când în ilustraţii, de-a lungul camerei, de la o lună la alta, doar să te prindă în jocul poveştilor altfel, să te simţi complice la visările celor ce-o scriu, cât să-i doreşti un loc permanent în cutia cu răsfăţuri. A luat coroniţă la-nvârtit idei pe degete, joacă şotron din prima zi de existenţă, ţine cu titirezul în mişcare şi cu inimi prin care să vezi lumea, mai se prinde şi de zâmbetele…
