Undeva între înfulectat pasteis de nata și comunicat prin semne cu șoferi de autobuze care îți explică traseul într-o portugheză lentă, am descoperit Sintra, acest oraș al palatelor scose din cărțile de povești și al grădinilor în care te-ai putea pierde și două zile.
Pe scurt. Pena Palace pare rupt din imaginația unui artist romantic, care s-a jucat cu forme și culori până și-a materializat un vis. E smuls din copilăria mea și așezat aici să mă bucure cu turnurile lui cu formă de bezea și culoare de înghețată.
Moserrate Palace e înconjurat de un sanctuar numit, modest, parc. Grădinile lui sunt porți către toate continentele lumii, mergi prin ele zeci de minute peste alte zeci de minute și tot nu reușești să cuprinzi toate speciile de plante existente acolo. Povestea de aici e construită cu multă dantelărie în piatră și coridoare lungi, cu accente din “O mie și una de nopți” traversate pe nerăsuflate, unde lumina se strecoară firav, în nuanțe de roz.
Quinta da Regaleira este domeniul misterelor și al simbolurilor create dintr-o combinație a 4 stiluri arhitecturale – neo-manuelin, roman, gotic și renascentist. Sunt 4 ha de peșteri, fântâni inițiatice, simboluri magice, turnuri cu scări înguste care te trec prin pasaje secrete către grădini luxuriante ce-ți ghidează pașii către palat. Ești aproape de cer și la aproape 30 m sub pâmânt de la o clipă la alta, acum ești într-un turn care veghează asupra palatului, acum ești într-o peșteră întunecată, cu privirea către copacii de-un verde crud, înrămați rotund de piatră.
Sintra este o surpriză. Un oraș care după ora 6 se întoarce la liniște și la visare, ca o carte de povești care se închide încet, imediat și-a îndeplinit misiunea la ceas de seară.
