Vă înșir aceste cuvinte stând cu urechea aplecată la ce se întâmplă afara, așa, ca un copil care abia așteaptă să-și termine temele pentru a se juca cu cei ale căror glasuri se aud pe fereastră. Cu fiecare zi care trece, credeți-mă, îmi dau seama că nu o să reușesc niciodată să cuprind în scris toate minunățiile petrecute în tura 2 de Redescoperă România. Că tot vă ziceam eu ieri despre lucrurile care, uneori, trebuie să rămână doar pentru tine.
Și azi a fost un nou Duster, condus cu mare har de Doru, pe drumurile șerpuite care ne-au dus către Maramureș. Zic bine har, pentru că asta îți trebuie să poți ține cu Augustin o slujbă bisericească prin stație. Nu vă pot spune cât ești de norocos daca mai și nimerești în mașină lângă două fete de toată isprava, cum au fost cele două Corine de azi. Georgeasca, așa cum o știe lumea pe aici, te fericește cu dulciuri și-ți face cadouri colorate, fără motive. Copilu‘ e deja caz aparte, un amestec de zâmbet și dragălășenie, de-ți vine să o iei în brațe din 5 în 5 minute. De Vali nu vă zic nimic, că dacă v-aș spune oricum v-ar fi greu să mă credeți 🙂
Cum se tot balansau așa melodiile care mai de care mai frumoase în mașina noastră, Doru mai arăta din când în când (adică destul de des :)) cu degetul către un copac, zicându-ne: “Uite un păsăroi, l-ați văzut? Uite și o brumăriță! Dar mierla aia ați văzut-o?” Noi ne uitam și ne uitam, dar mai de multe ori nu vedeam decât vedeam. Am zis la un moment dat că omul ăsta o fi împrumutat ochii de la vreun vultur fotografiat într-o zi ca asta de frumoasă, de vede toate minunățiile în timp ce și conduce. Am mers pe drumuri ca boierii, mai mult singuri și ne-am distrat de minune. Am găsit zăpadă și ne-am îmbulgărit ca cei mai năstrușnici copii. Am privit cu fascinație Maramureșul și am urcat pe furiș în clopotnița Mănăstirii de lemn a Bâlenilor din Siliștea de Sus, pentru fotografii gata să ajungă amintiri fără timbru. Ne-am adus aminte de jocurile copilăriei atunci când am întâlnit chipurile îmbujorate ale tinerilor ce se alergau cu sticlele cu apă, așa cum am aflat de la părinții lor că cere tradiția de Sfântul Gheorghe. Am poposit ceva timp și la Muzeul Țărăncii Române din Dragomirești, unde am aflat povești frumoase și am învățat că, așa cum am crezut, tradițiile chiar se mai păstrează cu sfințenie în această zonă.
După ce ne-am recules în curtea Mănăstirii Barsana, am cules energie de la soare și am plecat din nou la drum. Dar să vă zic de domnul Bârsan, meșterul popular cu mâini magice ce transformă lemnul în minunății, de zici că-s adevărate! Nu știu cum i-au căzut ochii pe mine, că nici n-am dat să plec bine și mi-a propus să rămân acolo pentru fecioru-su. Așa a iesit tweet-ul ăsta, care aș zice că intră în categoria “fără cuvinte, fără detalii”: “Am fost aproape dată/ Pe un urs și pe o poartă/ Nu-s gata de măritiș, dragi colegi de haită #dinRomania.” Acum omul ce s-a gândit, că dacă tot vin fără zestre ar fi bine să negocieze șederea mea acolo cu oamenii alături de care călătoresc. Și a negociat, numai că nu foarte bine 🙂 De aventura noastră de la finalul zilei vă zic doar atât: sper să nimeriți măcar o dată cu Doru în mașină. Nu de alta, dar găsește cele mai frumoase drumuri de munte!
Ziua asta nu a fost deloc cum am crezut eu că va fi atunci când am plecat cu tot cu bagaje, de dimineață, din Gura Humorului. Zic asta pentru că a fost de 1000 de ori mai frumoasă! Plus că, o zi când te răsfață cu surprize una după alta, atunci știi sigur că e Sâmbăta Mare!
În seara aceasta mergem la Înviere, așa că mă grăbesc să-mi pun straie noi și să mă îndrept cu pași molcomi către biserică. Sărbătoare minunată vă doresc #dinRomania! 🙂
Redescoperă Romania 2011 este un proiect Petrom, împreună cuBCR,Dacia, Romtelecom, Paralela 45 și Muzeul Național al Țăranului Român.
