Mi-am dat seama că, de când am plecat pe drumurile din România, am folosit foarte multe superlative. Nu, nu-mi pare rău că am făcut asta. Este pur şi simplu ceva ce merită notat, pentru că, pentru mine, asta înseamnă schimbare. Pentru că, deşi mă credeam bolnavă încurabil de scris şi de privit viaţa în cadre, azi mi-am dat seama că unele momente merită păstrate pentru tine şi atât. Oricât de frumos ar fi să plângi în puncte de suspensie şi să râzi în zâmbete formate din : şi )), clopotele auzite în Bucovina care cheamă oamenii la slujbă, copiii care cântă cu emoţie în glas cele mai minunate cântece de sărbătoare, soarele care cade peste casele cocoţate pe dealuri de un verde-smarald, râsul cristalin al oamenilor-călători, poveştile lungi şi pline de învăţăminte ale celor întâlniţi rămân doar pentru mine şi pentru cei care vor avea curiozitatea să redescopere această ţară. Din nou, şi din nou, şi din nou… E ca povestea ta preferată din copilărie pe care o reciteşti cu ochii unui adult curios să observe dacă senzaţia mai este aceeaşi.
Azi a fost un nou Duster, condus de data aceasta cu mare, dar mare măiestrie de către Răzvan, pe care în continuare cred cu înverşunare că l-am făcut să vorbească mai mult atunci când conduce. El spune ca nu, eu nu-l cred 🙂 L-am avut în maşină pe George, un “copil” de care te lipeşti fără prea mult efort şi pe Claudia, domniţa cu păr bălai şi vorbă blajină. Azi, pe lângă locurile frumoase pe care le-am vizitat, am redescoperit cât sens poate avea tăcerea şi cât de mult contează să ai alături de tine în călătoria asta oameni pasionaţi de ceea ce fac. Am ajuns la Mănăstirile Varatec şi Agapia, pentru a privi chipurile celor care îşi ridică mult mai des ca noi privirea către cer, am vizitat Grădina Zoologică Dragoş Vodă, cunoscută pentru animalele magice de acolo, care te privesc leneş şi îşi mişcă trupurile greoaie în ritmul adierii călduţe de primăvară. Cetatea Neamț ne-a lăsat fără cuvinte și fără suflare, la propriu. Este un loc pe care Trebuie, dar Trebuie să-l vedeți măcar o dată. Apoi am mers către casa lui Ion Creangă din Humulești, omul care a lăsat scrise poveștile cele cu tâlc să stea drept mărturie a faptului că el “a scris lung, pentru că nu a avut timp să scrie scurt, dar ce a scris, și cum a scris, a scris…”*(cuvinte scrise pe un perete al casei)
Drumurile noastre nu au ocolit casele oamenilor din Bucovina, care ne-au întâmpinat cu prăjituri de casă și obraji roșii ca ouăle încondeiate. Ne-am colorat mâinile și am plecat cu promisiunea de a ne despărți o saptămână sau două de agitația marelui oraș pentru a reveni în casele lor atât de primitoare.
A fost o zi din România pe care, cu cea mai mare ușurință, o pot numi perfectă!
Redescoperă Romania 2011 este un proiect Petrom, împreună cuBCR,Dacia, Romtelecom, Paralela 45 și Muzeul Național al Țăranului Român.
