Portret de familie

Deschizi fereastra, te apleci spre strada slab luminată şi încă zgomotoasă. Storurile magazinelor coboară zdrăngănind, în depărtări. Caroseriile negre ale automobilelor alunecă pe şosea, scârţâind scurt la intersecţii. Frânele unui autobuz acoperă toate zgomotele, în afară de unul pe care îl ghiceşti mai degrabă decât îl auzi.  Un telefon pierdut sub teancuri de foi îţi  spune că e timpul să încui uşa biroului şi să cauţi scurtături până la ele.

E seara aia de toamnă, cu vânt rece care mătură frunzele prăfuite şi le aruncă pe maşini. Plouă mărunt. Puloverul tău străluceşte în lumina vitrinelor, aşa că te arunci în primul taxi pe care-l găseşti la intersecţie şi-i spui adresa. Te lipeşti cu nasul de geam şi închizi ochii preţ de câteva secunde. Se rostogolesc picăturile de ploaie pe geamuri, amestecând culorile oraşului. E ceaţă şi-ţi place. Adevărul e că nici n-ai vrea ca lucrurile să fie mai clare.

E vineri seara şi 7 prietene te aşteaptă într-o cafenea cu pereţi aurii să le spui poveşti despre Făt-Frumosul cu chipuri mereu schimbătoare. Te primesc cu râsete zgomotoase, îţi aşază în faţă o cană mare cu ceai cald, apoi te privesc. Parcă nici nu ai nevoie de cuvinte. Te cuibăreşti în mijlocul lor asemenea unei pisici zgribulite, întoarsă din escapadele ei, şi-ţi dai seama că îmbrăţişările lor calde ţi-au fost de multe ori acasă. Le cunoşti mai bine de 4 ani, de pe vremea când găseaţi împreună rezolvări complicate la probleme  simple.

35 de mailuri mai târziu eram împreună pe o canapea şi zâmbeam. Ne potoleam gândurile cu agitaţia plăcută  de la Studio FotoUnion şi ne amestecam privirile în atmosfera aceea în care nici nu trebuie să îi ştii pe oameni pentru a avea sentimentul că-i cunoşti. Un du-te-vino de generaţii şi personalităţi care trec  zilnic pragul unei case frumoase, cu tavan înalt şi poveşti lipite pe pereţi, lângă steluţele cu lumină la fel de caldă ca soba de care-ţi lipeşti obrazul.

Portret de familie se numeşte povestea lor. Susţinută de Pepsi si Xerox, o mai găsiţi până pe 13 decembrie, pe Strada Săgeţii 6. Propunerea mea e să-i întâlniţi pe oamenii de acolo şi să-i lăsaţi să vă surprindă frumos. La schimb, oferiţi-le cele mai calde zâmbete care ar putea să încapă într-o fotografie ca cea de sus.

4 Comments

  1. Pingback: Amintiri fără timbru » Blog Archive » Portret de femeie

  2. Pingback: Amintiri fără timbru » Blog Archive » Portret de familie 2

Leave A Reply

Navigate