Mi-e greu să-i dedic Parisului meu drag un singur titlu. A fost primul oraş în care paşii mei de călător stingher nu s-au mai grăbit. Singurul loc în care am ştiut, dintr-o privire, că mă voi întoarce. Curând.
Am lipit cu grijă câteva fotografii dintr-un şir mai lung care abia aşteaptă să-şi găsească locul aici, printre amintiri fără timbru. Sper că v-au plăcut!
5 Comments
Superbe fotografii!
Bradul ala este la Galeries Lafayette?
@Puiu: Multumesc frumos! 😀 Da, era piesa centrala din Galeriile Lafayette. Am ajuns acolo inainte de Craciun, cand erau pregatirile in floare.
Iti multumesc pt aceasta postare!:)
@Monica: Eu iti multumesc pentru vizita! 🙂
Pingback: Amintiri fără timbru » Blog Archive » Ca c’est Paris