Am început antrenamentele târziu, asta după ce, în câteva luni, am reușit performanța de a mă trimite din nou la pragul de jos al alergărilor, acolo unde rezistența devine doar o amintire frumoasă. Cu un program de 1 alergare la 2 zile, am așteptat să se construiască din nou combinația aceea fericită între deconectare și rezultate, doar ca să-mi re-învăț lecția că atunci când ceva ajunge pe lista cu Trebuie, dispare de pe lista de Vreau. Și-așa am dus eu antrenamentele cu un soi de teamă instalată în mintea mea, cu 0 succes să-mi concentrez atenția pe ceea ce-mi aducea în trecut plăcere în acest sport, cu ieșiri la ore nepotrivite, înghesuite într-un program, care-mi topeau tot cheful de alergat (la propriu). Mi-am revenit cu o săptămână înainte de Maraton DHL, când am lăsat deoparte aplicație, telefon, muzică, și am alergat. Pur și simplu, am alergat. Cam așa arăta bagajul adus cu mine la…
