Biblioteca

În dosarul roșu stă Cosmogonia. A fost scrisă în biblioteca Liceului Teoretic din Fetești, o cameră cu lumină murdară și cărți lipite cu scotch, cele mai multe de mine, pe furiș, cu riscul de a nu mai călca până la gloriosul BAC pe covoarele de culoare incertă.

Când a apărut Geb pe foile albe, cineva scuipa coji de semințe la jumătatea ideii că om și lacrimă se pronunță la fel în egipteană. În sala lipită de peretele cu rafturi, se preda engleza pentru 10 elevi ai Grupului Școlar Construcții Căi Ferate, vecinii neliniștiți ai teoreticului, cu toate că la mine ajungeau și 4 voci baritonale care înjurau când în spaniolă, când în țigănească. În pragul Bibliotecii, stătea turcește băiatul femeii de serviciu care-și căuta alarmă nouă de deșteptare prin “melodiile” polifonice transferate cu infraroșu. Moment bun să apară Soarele și Luna din ochii lui Pan Ku, chiar înainte ca Zurvan să decidă că 3000 de ani ne va fi bine, alți 3000 rău, iar până la 9000 să se lupte forțele astea între ele, că tot e sfârșitul.

Geamul era mereu deschis “să intre liniștea”, chiar și-n serile friguroase de toamnă, când și Camil Petrescu era scos la aer ca suport de scrumieră. Făceam cunoștință, ușor înfrigurată, cu Vishnu. El își scutura pielea de universuri, eu aveam frisoane de la atâta liniște intrată în sală. Când am ajuns la mitologia greacă, am încercat o săptămână să conving bibliotecara că nu ajunge Eliade pentru toate poveștile cu zei, iar cercetarea mea avea nevoie de cărțile “din spate”, cele care încă mai aveau coperți și pagini lipsite de iubire încadrată violent în inimioarele lui Geo către Dan. Am fost trimisă la Xena, “mitologie destulă, cât pentru toate referatele tale, alea din spate sunt luate pe fonduri, nu să le stricați voi”. Aș fi trimis-o și eu până la al nouălea etaj subteran, de-acolo era scăpată cu siguranță, dar am trecut repede de tibetani, norocul ei că l-am descoperit pe Buddha.

Mi-am încheiat cele aproape 100 de pagini, așa mi-amintesc, cu “Prima zi: Dumnezeu a creat lumina”. În ziua în care am trasat chenarul foilor cu pixul roșu, cred că Dumnezeu a mai creat și vestea că se mută biblioteca. Tot pe fonduri, nu să o stricăm noi. În religia creștină mi-a fost dat să o văd pentru ultima oară.

Acum, cred că arată așa.

biblioteca

foto via

5 Comments

  1. Ernest, asta nu știu oamenii care îmi pronunță cuvintele “vorbești mult”. Că, de fapt, eu dețin marele dar al oratoriei. 😀

Leave A Reply

Navigate