În dosarul roșu stă Cosmogonia. A fost scrisă în biblioteca Liceului Teoretic din Fetești, o cameră cu lumină murdară și cărți lipite cu scotch, cele mai multe de mine, pe furiș, cu riscul de a nu mai călca până la gloriosul BAC pe covoarele de culoare incertă. Când a apărut Geb pe foile albe, cineva scuipa coji de semințe la jumătatea ideii că om și lacrimă se pronunță la fel în egipteană. În sala lipită de peretele cu rafturi, se preda engleza pentru 10 elevi ai Grupului Școlar Construcții Căi Ferate, vecinii neliniștiți ai teoreticului, cu toate că la mine ajungeau și 4 voci baritonale care înjurau când în spaniolă, când în țigănească. În pragul Bibliotecii, stătea turcește băiatul femeii de serviciu care-și căuta alarmă nouă de deșteptare prin “melodiile” polifonice transferate cu infraroșu. Moment bun să apară Soarele și Luna din ochii lui Pan Ku, chiar înainte ca Zurvan…
