carti

3 Posts Back Home

The Book Of Joy

Sunt cărți care-și fac drum către tine. Apar mereu în discuții, în fragmente citite întâmplător, până te conving să pui deoparte teancul care-și așteaptă rândul pentru a cumpăra una în plus. Doar că asta e cartea de care ai nevoie ca de un reminder fixat în fiecare zi, la aceeași oră, să te trezească puțin câte puțin din ideea că o viață în care suferința își face constant simțită prezența trebuie să fie lipsită de bucurie. The Book of Joy este un exercițiu de recunoștință, o carte a exemplului și un dar pe care Dalai Lama și Desmond Tutu îl fac oamenilor, probabil o ultimă întâlnire între două personalități-gigant care încearcă (și, cred eu, reușesc) să răspundă la întrebarea – Cum găsim bucurie în fața suferinței inevitabile? Las mai jos câteva fragmente de simțit și trăit de azi, de acum. Fix din momentul ăsta! We create most of our suffering,…

Puritate, Jonathan Franzen

Am citit-o în trei seri, pierdută cumva în nebunia personajelor, în tristețea contextelor, în structura relațiilor. M-am lăsat prinsă ore întregi în pasaje și dialoguri de-o intimitate șocantă, în încercarea de a-mi da seama de ce o simt atât de incomod, dar continuu într-o fascinație pentru scriitura care sapă puternic într-o temă atât de actuală precum complexitatea moralității. Puritate a fost prima mea întâlnire cu Jonathan Franzen. Fără menajamente și treceri lejere între secvențele povestite, a fost o întâlnire sinceră, ca cea mai limpede oglindă așezată în fața imperfecțiunilor, cu oameni povestiți, apoi lăsați să dispară, dar mereu într-o relație aproape de nezdruncinat față de bagajul moștenit de la o generație la alta. Las câteva idei subliniate, cu recomandarea unei întâlniri cu această carte.  Vrei să afli teoria mea despre secrete? (…) Teoria mea e că identitatea constă în două imperative contradictorii. (…) Imperativul de a păstra secrete și imperativul de a le divulga. De unde știi că ești o…

Biblioteca

În dosarul roșu stă Cosmogonia. A fost scrisă în biblioteca Liceului Teoretic din Fetești, o cameră cu lumină murdară și cărți lipite cu scotch, cele mai multe de mine, pe furiș, cu riscul de a nu mai călca până la gloriosul BAC pe covoarele de culoare incertă. Când a apărut Geb pe foile albe, cineva scuipa coji de semințe la jumătatea ideii că om și lacrimă se pronunță la fel în egipteană. În sala lipită de peretele cu rafturi, se preda engleza pentru 10 elevi ai Grupului Școlar Construcții Căi Ferate, vecinii neliniștiți ai teoreticului, cu toate că la mine ajungeau și 4 voci baritonale care înjurau când în spaniolă, când în țigănească. În pragul Bibliotecii, stătea turcește băiatul femeii de serviciu care-și căuta alarmă nouă de deșteptare prin “melodiile” polifonice transferate cu infraroșu. Moment bun să apară Soarele și Luna din ochii lui Pan Ku, chiar înainte ca Zurvan…

Navigate