Paris – Fugitive beauté

La final de noiembrie, apăreau la fiecare colţ de stradă picioare ce purtau cu eleganţă pantofi de catifea. Un taior albastru-marin se plimba braţ la braţ cu o haină de blană, fără să ţină cont de picăturile care strângeau oamenii muşuroi lângă ceşti mari cu cafea. Ele se încălzeau de la vitrinele colorate şi, atunci când zâmbeau larg pe străzile din Montmartre, îşi contabilizau cu coada ochilor admiratorii. Un el spilcuit păşea cu nonşalanţă. În apropierea lui, un cerşetor îşi strângea măruntul într-un Louis Vuitton. Pe Champs Elysee, se vorbea afectat despre vreme.

Eu… Eu visam să am două geamuri mari care să dea în Rue Saint Germain. Să le povestesc oamenilor că am ajuns, în sfârşit, acasă.