Mama, tata,
Mințiți-mă că-s mică. Să existe multe “atunci când”-uri rostite de voi, cu mine desculță prin grădina casei și-o stropitoare care-mi fugărea plăcut picioarele în miez de vară. Să fie cu ploi de corcodușe pe cisterna bunicii. Ori cu patul meu cu arcuri ruginite, de sub prunul de acasă, în care citeam în după-amiezile plăcute de toamnă. S-ajungem, din vorbă-n vorbă, să căutăm ninsorile de altădată în albumele greoaie și sania cea veche prin magazie, uitată.
Să mă certați că plec iar fără căciulă. Ca pedeapsă, o să mi-aștept cana cu ceai de mentă răsucită-n miere, în seara în care sper să se mănânce singure prăjiturile lăsate sub bradul de Crăciun.
Vin acasă! Și tot cred.
***
Astea-mi vor fi cuvintele așezate pe spatele cărții poștale de mai jos.
Între 6 și 12 decembrie, sunteți așteptați și voi la #PortretDeFamilie, ediția 2012, în cafeneaua Tete a Tete din Herăstrau. Notați-vă gândurile de acum și lăsați-vă zâmbetele prinse-n cadrul de sărbătoare.
Pentru mine, anul trecut a fost așa.
