Amintiri fără timbru

my mind my playground

Toamna din mintea mea

my mind my playground

Ai mâinile prinse de paharul cald cu ceai. Tragi ușor mânecile bluzei, până-ți rămân doar vârfurile degetelor învăluite de aburi subțiri care se pierd în răcoarea de seară. Vântul suflă ușor frunzele de pe alee, iar tu continui să mergi agale prin lumina caldă a felinarelor cu lumină portocalie. Pe aici ai trecut de sute de ori, dar nu știi oamenii locului așa cum știi culoarea fiecărui copac, numărul treptelor de la fiecare ieșire și-al stratului de vopsea dat pe balustradele din fier forjat. Ai memorat fiecare detaliu în mii de fotografii mentale, o parte din viața ta e legată de trecerea anotimpurilor peste bucata asta de oraș. E toamnă și deja miroase frigul a fum amestecat în aburi de castane. Alegi să dai cu mâna frunzele căzute pe o bancă, apoi te cufunzi măcar jumătate de oră în lectură, în timp ce-ți mai iei pauze de privit la mănunchiul de raze…

Keep Reading
books

Puritate, Jonathan Franzen

carte

Am citit-o în trei seri, pierdută cumva în nebunia personajelor, în tristețea contextelor, în structura relațiilor. M-am lăsat prinsă ore întregi în pasaje și dialoguri de-o intimitate șocantă, în încercarea de a-mi da seama de ce o simt atât de incomod, dar continuu într-o fascinație pentru scriitura care sapă puternic într-o temă atât de actuală precum complexitatea moralității. Puritate a fost prima mea întâlnire cu Jonathan Franzen. Fără menajamente și treceri lejere între secvențele povestite, a fost o întâlnire sinceră, ca cea mai limpede oglindă așezată în fața imperfecțiunilor, cu oameni povestiți, apoi lăsați să dispară, dar mereu într-o relație aproape de nezdruncinat față de bagajul moștenit de la o generație la alta. Las câteva idei subliniate, cu recomandarea unei întâlniri cu această carte.  Vrei să afli teoria mea despre secrete? (…) Teoria mea e că identitatea constă în două imperative contradictorii. (…) Imperativul de a păstra secrete și imperativul de a le divulga. De unde știi că ești o…

Keep Reading

Cadouri și zâmbete

crafts

Știți, vine o vreme în care e nevoie să pregătești terenul pentru mai multe Da-uri spuse hotărât, unul după altul, prin petreceri mai cu tematică, mai fără, musai toate cu nisip și valuri, mai ale mării, mai ale gândurilor. Pe scurt, finalul de vară mi l-am petrecut pe Autostrada Soarelui, dus-întors, alături de prietene bune, ori prin curți de munte, printre râsete, nostalgii, planuri de oameni mari jucate cât mai copilăresc, dans cât cuprinde și surprize. La Tot Pasul. Cu deja experiență în a fi domnișoară de onoare (de 3 ori în 2 luni, de 5 ori cu totul), m-am desfășurat creativ. Pe această cale, mulțumesc, Pinterest, că exiști! Las niște imagini mai jos, în ordine de tip haos, cu ce am reușit să pregătesc: ScrapBooks pe repede-înainte, personalizate pe cât posibil. Am gândit o structură simplă – Imagine reprezentativă, să se potrivescă cu stilul rochiei de mireasă, poză personală, colaj cu noi, poză viitoare mireasă…

Keep Reading

Reîntoarcere în culori

fotografie

Sunt ceva ani de când am pus pentru prima dată mâna pe un aparat foto. Din joacă, din curiozitate, din multe motive care au legătură cu verbele astea – a-mi aminti, a păstra, a povesti. Am fotografiat prost, de cele mai multe ori, pentru ca un simplu cadru avut în minte sau în priviri să iasă cum trebuie. Dar acel cadru mă recompensa enorm cât să o iau de la capăt. N-am studiat cum trebuie fotografia, mi-e vis peste care s-a tot așezat praful de ceva ani, dar am continuat stângace să exersez. În continuare văd viața în cadre și mă mai întorc la cuvintele de acolo. Păstrez cu mine experiențe care m-au adus în rolul de fotograf, cu încredere și, zic eu, puțină inconștiență din partea unor oameni mișto, care mi-au pus pe tavă bucătăria lor, preparatele și chef-ul de 5 stele, totul pentru ca aparatul meu să surprindă noile apariții…

Keep Reading

Blue Daisy

evenimente

Despre Roxana n-am scris niciodată. Așa cum se cuvine, adică lung și pe-ndelete, cât să cuprindă măcar un sfert din mulții ani de când ne avem alături. Nu că aș vrea într-un articol să-i fac dreptate unei prietenii precum a noastră, nici că o să încerc să desfășor amintiri ce-s de depănat la un pahar cu vin, dar am simțit că-i măcar puțin loc de laudă în văzul tuturor, acum că-i om cu afacerea ei de făcut alți oameni să zâmbească. Pe Roxana am întâlnit-o la facultate. Ea stătea în prima bancă, eu în ultima. Am cunoscut-o la Olimpiadele Comunicării, printre strategii de comunicare, stres și  prezentări. Am stat pe podium alături, când ne-am luat medaliile, și-am prins același start profesional. Ne-am mutat în aceeași cameră de cămin și-am împărțit cu ea muzică, gândaci și melancolii. Plus cam ce-i mai bun și ce-i mai rău din ce ți se poate întâmpla de când…

Keep Reading

Paper goods

crafts

Mai jos sunt bucăți din terapia mea săptămânală de ciopârțit-lipit-împăturit hârtie. De data asta am găsit inspirație pe site-ul Liei Griffith și-am avut de lucru câteva seri. Ce vedeți mai jos e realizat pe hârtie pentru copiator, adică subțire, pentru experimentat forme și decupaje. Cu siguranță efectul e mult mai wow pe o foaie cu pattern deosebit sau de o grosime diferită. Simplu de realizat cu foarfecă bine ascuțită/cutter, lipici solid sau în dispenser/bandă dublu adezivă și multă, dar muultă răbdare. În ordinea lor: Paper Dresses în 3 culori, decor pentru petreceri pastel sau de pus pe sfoară pentru împodobit grădini. Mister Teddy care strânge în brațe un pai, numai bun pentru înveselit petrecerile în aer liber din vara asta.. Cei trei frați care-ți amintesc unde ai rămas cu cititul, semne de carte numai bune de oferit cadou Casuță de ascuns bomboane și oferit celor dragi, cu tag pentru nume, închisă cu…

Keep Reading
Carsi.ro

Despre pasiune

my mind my playground

Nu știu cum e să faci asta full time. Să crezi în ceva atât de puternic încât să oprești totul și să-ți alegi un ceva nou, al tău, acel ceva la care visezi de ani de zile, pornit dintr-o pasiune ce are puterea să-ți lipească ditamai zâmbetul pe chip și să-l păstreze acolo o bună bucată de vreme. Știți, vorbesc de genul acela de pasiune pe care ți-e și teamă să o exteriorizezi la adevărata ei intensitate, pentru a nu-ți atrage priviri lungi din partea celor care nu-s mânați în zilele lor de astfel de emoții. Nu știu cum e, dar asta admir, către asta mă îndrept de ceva vreme, pentru asta îmi donez cu drag timp și energie. Recunosc, înainte sa-l cunosc pe Vlad, nu știam mai nimic despre mașini. Până de curând nu erau altceva decât obiectele care-mi incomodau km mei zilnici sau mă ajutau, cel mult, să ajung din punctul…

Keep Reading
Barcelona picture

Barcelona

fotografie

Barcelona pe buze se transformă instant în zâmbet și relaxare. Oricât mi-aș fi purtat picioarele zeci de km pe străzile ei, n-am apucat să o cunosc cum trebuie, în toate nuanțele ei, cu toate toanele ei, în toate aromele de mare, verde crud și parfum de fructe nemaiîntâlnite. I-am promis o reîntoarcere. Cu toate bifele reușite ultima oară, mai am de dansat pe dansurile ei. de resimțit ritmurile ei sănătoase. Mi-e cam dor de lipsa ei de grabă.

Keep Reading

Schimbări

my mind my playground

Exista o vreme când admiram lipsa de timp. Și oamenii lipiți de telefoanele mobile, cu nevroze pornite de la beculețul care pâlpâie a mailuri. Iluzia unui colos de sticlă care să-mi întindă un covor roșu ca cinstire a venirii mele printre sutele de grăbiți, voiam discuțiile de pe balcon la un schimb de fumuri și sandviciul mâncat în fugă. Așa mi se contura mie atunci ideea de succes. Să-nvăț să jonglez cât mai mult cu prescurtări ciudate, “să aduc plus-valoare” unei entități care îmi servea iluzia împlinirii. Și-am făcut asta o perioadă până am ajuns să-mi văd zilele printr-o fâșie neacoperită de autocolant. în care mă despărțea o ușă și-o voință de tot ce era afară. Înțelesesem greșit ce trebuia să-mi iau din toată această experiență, înțelesesem complet greșit. Am priceput, totuși, că-n orice mediu profesional nevoia de valori comune pentru a funcționa corect și-n direcția bună nu-i un moft. Și după anii ăștia de schimbări,…

Keep Reading

Exigențe

my mind my playground

O bucată mare de tort cu ciocolată învârtită în 3 straturi, împachetată într-un strat gros amărui, e trântită pe o farfurie albă, dar care strălucește a gălbui în lumina difuză. E 7 seara, nici nu mai contează pe ploaia asta cât de nepotrivit e să comand așa ceva. E vineri, am zis weekend plăcut și-am traversat strada pentru zahăr, jazz și lumini gălbui. Și pentru a scrie, verbul care-mi provocă cele mai întortocheate trăiri în ultima vreme. Am căștile în urechi, dar n-am dat drumul încă la muzică. Mă uit la ei, prinși în propriile discuții care ajung fragmentate la masa mea. Mi-era dor de ceaiul ăsta ușor piperat, cu un praf de scorțișoară, amestecat cu lapte-spumă. Și de mine, singură la masa asta cunoscută, înconjurată de două lampadare albastre, cu un laptop în față, știind că tot ce am de făcut este să privesc, să gândesc, să simt, să scriu.…

Keep Reading
Navigate