Amintiri fără timbru

fotografie

Zâmbete în romantism

fotografie

Pare-se că guturaiul aduce la suprafaţă, cât se poate de intens, ceva momente de auto-analiză. Ar fi păcat să pierd ocazia. Prefer nuanţele. Ignor excesele. Râd cu poftă. Nu fac parte dintre cei care îşi petrec ceasurile de veghe întrebându-se dacă există şi de ce, de unde vin, ce sunt. Sunt lucruri care consumă timp, la fel cum sfeştnicul consumă ceară.Vorbele-mi dansează în cap după muzica pe care o am pe buze. Sunt ca ritmul unui film, care prinde elan în faţa imprevizibilului. Fredonatul meu le dă curaj oamenilor. Cu toate că, uneori, e pe muţeşte, în sinea mea. Ai crede, când mă întâlneşti, că încă păstrez un soi de nădejde copilărească şi o doză mare de încăpăţânare neîmblânzită. Mă enervez uşor pe oamenii care uită cât frumos este să spui mult, vorbind puţin. Privesc în sute de feluri. Visez mai mult decât ar trebui. Nu mă îndrăgostesc de tipare.…

Keep Reading

Vreau pereţi de sticlă

calatorii

foto via Catalin Georgescu Apoi vreau să-i mut în pădurile noastre, să-mi aşez un scaun în mijloc şi să privesc în jur minute în şir, până mi se colorează ochii în arămiu şi gândurile se aşază cuminţi pe cărările cu frunze. După luni de zile în care nu ştiam nici în ce culori să mai trăim, s-a amestecat toamna în frunze, în stări şi-n cuvinte scorojite de sfârşit de octombrie. Am rămas cu mâna în aer, deasupra tastaturii, cam jumătate de oră înainte de a scrie titlul. Credeam că de las o zi să treacă, o să vă feresc de zecile de rânduri îmbibate  într-un sirop dulce de metafore şi superlative despre locurile şi oamenii #dinRomânia. Apoi, mi-am dat seama că nu e nimic rău în a-ţi purta sâmbetele şi zâmbetele ca pe haine de sărbătoare, cu mândria omului care a făcut parte din ceva atât de frumos, încât nici…

Keep Reading

Se Redescoperă România

calatorii

În fiecare zi. Cu fiecare călătorie în parte. Sunt drumuri din ţara asta frumoasă care-ţi fură gândurile şi ţi le cerne printr-o sită imensă. Apusurile îşi opresc melancolia, răsăriturile îţi colorează pleoapele în auriu, văile îţi revendică paşii, munţii te provoacă să-i descoperi, păsările îţi poartă visările până-n văzduh. Aşa reuşeşti să rămâi agăţat de senzaţii, idei şi stări. Redescoperă România e mai mult decât un proiect apreciat şi premiat. Mă încăpăţânez să-l numesc o experienţă frumoasă, trăită diferit de fiecare persoană în parte. Te învaţă să recuperezi exerciţiul privirii, te transportă în “lumi” pe care nu le credeai atât de aproape de tine, îţi scoate în cale oameni care-şi scriu singuri fericirea cu rotocoale de praf. Pentru că mi-era dor de drumuri condimentate cu stări şi nuanţe, astăzi pornesc către Sâmbăta de Sus, locul de întâlnire a tuturor poveştilor #dinRomânia! Timp de 3 zile blogul meu s-a îmbrăcat cu…

Keep Reading

Pasiune şi biodiversitate

evenimente

Nu am reuşit niciodată să formulez o definiţie mulţumitoare a pasiunii pure. Întâlnisem oameni cu hobby-uri frumoase,  cu pasiuni păstrate cu grijă în cutii de colecţie, scoase doar la vreme de sărbătoare pentru a fi lustruite şi arătate ca victorii ale unui echilibru păstrat cu greu. Vedeam pasiunile ca simple plăceri pasagere care, treptat sau de-a valma, îşi fac loc în gânduri şi fapte. Deseori neglijate, în antiteză cu “trebuie”, pe picior de egalitate cu “vreau”, erau pentru mine o necesitate frumoasă, dar rareori permisă. Apoi l-am întâlnit pe Doru Panaitescu. El nu are pasiuni şi atât. El are pasiuni care îi dirijează zilnic acţiunile, el are un stil de viaţă format din lucruri care-i aduc satisfacţie. Trebuie să-l asculţi vorbind despre fotografie şi păsări cu nume năstruşnice, despre camuflaj şi ore de pândă, despre adrenalina dată de drumurile alunecoase şi maşini deloc supuse ce sfidează anotimpuri, despre bucate alese, ocolişuri…

Keep Reading

Dragă Sibiu,

calatorii

Mă gândeam azi la tine, în timp ce înaintam cu paşi tăcuţi de-a lungul caselor de pe Calea Moşilor. Mi-am dat seama că n-o să reuşesc niciodată să scriu cum trebuie despre zilele acelea în care te-ai încăpăţânat să-mi demonstrezi că eşti altfel decât toate oraşele întâlnite. Aş fi vrut să-ţi scriu asta pe ziduri, alături de picturile frumoase care-ţi mai ascund anii. Să-ţi spun că te cred! Nici nu mi-e greu. Doar ferestrele tale sunt păzite de pisici care se răsfaţă la soare, nu de gratii întortocheate. Străzile tale suportă gânduri cu miile, pe care le face buchet şi le oferă fetelor cu rochii albe din Piaţa Mică. Ai turnuri frumoase pe care norii pufoşi  se sprijină cu grijă, în zilele de toamnă. Nu ai răscruci, ai doar sunete de pian care se întâlnesc pe la colţuri cu trecătorii. Ai priviri discrete, aruncate prin ochii acoperişurilor, iar ceasurile tale…

Keep Reading

Faceţi cunoştinţă cu mine…

fotografie

Numele meu este Carmen şi la vârsta de 4 ani credeam că toate necazurile se şterg uşor cu o cârpă. Prima amintire e cu mine desculţă printre cărămizi şi praf, cotrobăind, prin ceea ce urma să fie magazia tatălui, după un pisoi vărgat şi slăbănog, în încercarea de a-l salva de o răceală.  Sau poate a fost prima dată când am văzut marea. Ştiu că m-am oprit la marginea ei, ţinând capul uşor plecat şi zgâriind în nisipul umed, cu vârful piciorului, felurite figuri. Aveam mâinile încleştate pe tivul rochiţei şi privirile împărţite în mod egal între mama care îmi zâmbea de pe plajă şi infinitatea aceea albastră şi tulbure care mă speria cumplit. Era vorba despre înfăţişarea animată a plajei, acel spectacol al oamenilor în costume multicolore care, cu braţele încrucişate sub cap, se odihneau pe moviliţele de nisip, dar şi despre bărcile  vopsite în roşu şi albastru din…

Keep Reading

Îngheţul

fotografie

Anii ’50. Bunicul din partea mamei stă în mijlocul fotografiei şi zâmbeşte uşor, pe sub căciula groasă de lână. Pare să-şi fi înfipt cu putere cizmele în zăpada încă proaspătă, imediat ce fotograful le-a făcut semn să-şi înţepenească pentru o secundă zâmbetele. Parcă-l şi aud cum strigă: “Nea Radule, aruncă şi mata băţul ăla! Şi tu, Nicule, mai lasă ţigara, că mi-amesteci imaginile de nici nu vă mai văd bine.” Aşa răspuns cred că i-a dat bunicul, de i s-a întipărit ghiduşia pe chip şi acolo a rămas timp lung, de zeci de ani. Lucra la vremea aceea ca electromecanic la staţia de desecare. În iernile geroase, drumul său către serviciu însemna traversarea apelor îngheţate bocnă ale Bălţii Borcea. Niciodată nu l-am întrebat de ce nu-i era teamă. Au fost puţine întrebări, toate despre unde se duc fulgii de nea şi ce poate să facă menghina din spatele curţii. Eram…

Keep Reading

Interpretări

fotografie

Am vrut să scriu. Mi-au zburat zeci de titluri prin faţa ochilor, toate legate de casa în care am copilărit. Am început să deschid uşile bibliotecii. Am pus deoparte trei cărţi. Am tras, pe rând, toate sertarele. Am căutat prin colecţiile de vederi. Am scotocit prin cutiile cu amintiri. Am dezlegat şi am legat la loc panglicile colorate prinse cu atâta grijă. Până când, acolo, sub un teanc de cărţi, lângă Kuprin, Daudet şi Llosa, am găsit trei albume. Două de culoarea pământului, al treilea scăldat în nuanţele cerului la apus. Fiecare avea douăzeci de file de carton subţire şi alte douăzeci de foi transparente, ca hârtia de calc. Pe coperţi, imaginea unei case. Cotoarele, legate cu sfoară răsucită, ornate cu ciucuri coloraţi. Zeci de personaje şi alte zeci de motive să-mi imaginez poveşti. Primele poze, puţin îngălbenite, erau rupte la colţuri. Pălărie roz, rochie din dantelă, şoseţele scurte şi…

Keep Reading

#TimişoaraNoastră

calatorii

Două fotografii dintr-un frumos oraş pe care îl voi cunoaşte mai bine în câteva ore. Iar încep o poveste, iar scot din tolbă zecile de superlative, aşa că fiţi blânzi cu mine! E mult prea mare entuziasmul că, în sfârşit, mi se va face cunoştinţă cu Timişoara. #TimisoaraNoastra e un proiect prezentat de Bere Timisoreana si sustinut de Hotel Timisoara. Parteneri: Mareea, Lucas Super Sandwich, Skoda Timsoara si Pizzeria Rustica. Ghidul nostru va fi Dan Caramidariu, iar voia buna de seara vine de la Trabucuri.com.

Keep Reading
Navigate