Amintiri fără timbru

evenimente

Ne confesăm unor oameni surzi

evenimente

Îi cunoaştem prea rar pe cei care vor să-şi trăiască viaţa dincolo de definiţii. Bună dimineaţa! Azi de aici pornim, de la concluzii. La Noaptea Bibliotecilor, Dan Puric a vorbit cu aceeaşi înflăcărare despre identitate, dar mai ales despre dispariţia ei. A  insistat să amintească oamenilor înghesuiţi într-o sală cochetă a Bibliotecii Naţionale a României că ceea ce face el este să mărturisească, nu să ţină discursuri. Şi ne-a mărturisit că ne-am pierdut identitatea contemplativă, reflexul de a citi, de a medita, ajungând, uşor, un popor care s-a retras în sine. A povestit despre ţăranul lui Ernest Bernea ce cu luciditate refuză să trăiască în timp, fiind prea bine ancorat în simplitatea veacului. Nu a fost nicicând mai convins că demnitatea e dată de memorie. La numai o zi distanţă, cu ocazia RO-IFF – Romania International Film Festival, “Dolce far niente” al lui Nae Caranfil mi-a adus aminte de confesiunile făcute,…

Keep Reading

Filme fără clişee la 1 leu!

evenimente

Filmele bune se numără în stări. Da, stările au preţuri în sălile de cinema. Nu, nu sunt întotdeauna justificate. Preţurile, nu stările. Zic asta pentru că mi se mai întâmplă, la cerinţele prietenilor, să mai consum, pe lângă popcornul caramel, şi popularitatea unor filme care nu au ajuns  în topuri neapărat datorită substanţei. Dar cazurile astea sunt rare. De obicei vânez recomandările unor oameni avizaţi şi am deja o mică listă cu regizori preferaţi pentru ale căror filme m-aş muta cu săptămânile în cinematograf. Pe bucata mea de foaie se află şi Julie Taymour,  regizoarea filmului Frida. Pentru a vă povesti despre ea, trebuie să mă întorc puţin în anul 2007, când urcam scările unui cinematograf micuţ din Constanţa, alături de un prieten, emoţionată fiind de revederea unuia dintre filmele mele preferate. În cadrul unui concurs de pictură, Frida şi-a cerut dreptul să ruleze pe ecranul prăfuit al unei săli…

Keep Reading

Doggy bag*

evenimente

Risipă ->Folosire nechibzuită ->Principala sursă de enervare a celor care cred că natura este guvernată de simplitate. Risipitor ->Cheltuitor ->O pildă a unui fiu care se hotărăşte “să arunce de pe umerii săi jugul ascultării” -> Orice om care nu conştientizează care sunt efectele risipei lui. Unde vreau să ajung? Aici. Mai exact, la ce se întâmplă când risipa ajunge şi în farfuriile noastre, la studiul realizat de cei de la Unilever Food Solution şi la concluzia că, anual, 1 milion de tone de deşeuri alimentare provin doar din mâncarea pe care noi, consumatorii, o lasăm în farfurii la restaurante. Recunosc, se întâmpla des să cer mâncarea la pachet. Se întâmpla, la fel de des, să mă las purtată de discuţii plăcute şi să răspund afirmativ, dând uşor din cap, la  veşnica întrebare a chelnerului care se învârte toată seara pe lângă masă -furculiţa lăsată preţ de câteva secunde pe marginea…

Keep Reading

Pe scurt: Webstock

evenimente

Mă simt norocoasă. Prea rar o afirm, de prea puţine ori o recunosc, de multe ori asta simt. Bineînţeles, doza asta de noroc e doar o completare binevenită a unor decizii luate în momente cheie din viaţa mea de aproape 24 de ani. Venirea în Bucureşti a fost unul dintre ele. Oraşul acesta care m-a sufocat la început, dar pe care am ajuns să-l văd ca pe un prieten bun,  m-a obligat să-mi găsesc momentele de linişte prin inventarea unor fraze pe foile virtuale ale unui blog. El a fost decizia mea cea bună amestecată cu mult noroc. Aici am cunoscut oameni şi am lăsat locuri să mă schimbe. Aici am trăit experienţe frumoase şi am adunat în albume încă ascunse momente incredibile. Aici am învăţat să reconsider, să am răbdare. Aici este locul meu. Bucureştiul m-a lăsat, înainte de toate, să aleg. Ce facultate să urmez, ce job mi…

Keep Reading

#TimişoaraNoastră – povestea

calatorii

Mă întrebam acum ceva timp dacă s-a gândit cineva să compare oamenii cu un oraş? Zidurile scrise cu memoria, misterul lor cu o cafenea veche de zeci de ani? Iată: Timişoara te înfăşoară în poveşti şi nu-ţi mai dă drumul. Te lasă să respiri istorie şi îţi lipeşte paşii de străzile ei. Te prinde de mână şi-ţi promite un alt ritm. Te sfătuieşte să priveşti atent şi îţi promite zile calme în care până şi în ziare actualitatea se învârte cu încetinitorul. Îţi propune, adesea, o meditaţie dureroasă şi aparent nefirească. Îţi oferă, cu gratuitatea enervantă a lucrurilor profunde, stări plăcute şi bizare, pe care le încerci atunci când scapi de momentele de mare agitaţie, atunci când încerci şi, uneori, reuşeşti să mai schimbi ceva în jurul tău. Îţi deschide ochii şi-ţi aminteşte că, nu cu mult timp în urmă, s-a revoltat şi a strigat după libertate. Păstrează atât urmele unui…

Keep Reading

În căutarea paşilor pierduţi

evenimente

De mică mi-a plăcut să dansez cu paşi mici printre cuvinte. Nu conta că ringul de dans era foaia parfumată a jurnalului sau bucata de şerveţel adusă de chelner odată cu prăjitura cafenie servită. Am dansat stângaci de cele mai multe ori, fără să mă vadă nimeni că tai fără milă cuvintele nepotrivite şi las petele de cerneală să-mi ascundă nemulţumirea. Cu toate acestea, am continuat să mă pierd în ritmul alert al unor fraze şi să îmi las paşii să alunece pe ringuri de dans din ce în ce mai expuse. Încă mai învăţ să aştept şi să respir pe silabe. Să scrii nu e greu. Toţi avem acces la litere. Să scrii bine şi să transmiţi oamenilor, prin cuvinte, emoţiile trăite într-un moment anume este dificil. La fel se întâmplă şi cu dansul. Am avut mereu impresia că paşii mei sunt în ritmul muzicii, iar privirea şi unduirile…

Keep Reading

Lasere şi vânătăi

evenimente

Las “lirismul” la o parte preţ de un post şi încerc să cuprind, pe cât se poate, cât mai multe momente amuzante  din seara trecută. Cum bine ştiţi, tinerii de la BEC Media au împlinit 2 anişori. Sunt energici, amuzanţi şi foarte buni jucători de laser tag – de ultima calitate am aflat, din plin, aseară la Cupa Bloggerilor cei vestiţi şi dornici de joacă. Propun să mai primească încă o dată un La Mulţi Ani cântat frumos în cor, de data aceasta fără voci răguşite de la alergatul haotic prin întuneric. Echipa nr. 2, numită Echipa Răniţilor, a Învingătorilor, Singura Despre Care O Să Scriu sau Din Care Am Făcut Şi Eu Parte (în funcţie de preferinţe), a fost formată, în ordinea numerelor de pe vestele care mi-au învineţit mie mâinile, din: – Auraş, în care am avut încredere încă de la început. Ştiam că în oraşul în care am crescut…

Keep Reading

Valsul de la ora 8

evenimente

Când eşti tânăr aluneci prin viaţă fără să ştii  încotro te îndrepţi. De cele mai multe ori, îţi laşi paşii să te conducă în direcţii impuse şi, de prea puţine ori, te opreşti să simţi ritmul lucrurilor care te înconjoară.  Săptămâna trecută, mi-am adus aminte că dansul te eliberează de necesitatea exactităţii. Este un declanşator minunat şi o combinaţie de paşi siguri, deprinşi prin ascultare şi repetiţie, amestecaţi cu emoţia pe care fiecare dansator o adaugă, instinctiv, prin mişcări lente sau energice. Valsul, de exemplu, te învaţă că nu doar ringul de dans, ci şi cel mai banal drum parcurs într-o zi de vară, îşi revendică dreptul la paşi siguri, care alunecă în ritmul muzicii, la o postură elegantă, cu spatele drept şi privirea omului care a descoperit că încrederea îl salvează de la multe bătălii. Te mai învaţă despre mâinile întinse, care te invită la dans, graţios, timid sau…

Keep Reading

Dincolo de Bucureşti

evenimente

Ţin bine minte că a fost nevoie de un singur eveniment în afara Bucureştiului, undeva prin 2008, pentru a-mi da seama că fiecare oraş are o poveste aparte, pe care şi-o spune în cuvinte frumoase prin oamenii care locuiesc în el. Oameni efervescenţi, lipsiţi de teama de a adresa întrebări şi ocoliţi de plictiseala care se regăseşte atât de des pe feţele  participanţilor la zecile şi zecile de evenimente care curg anual în Bucureşti.  Şi de atunci mi se tot confirmă ideea aceasta. Zilele trecute, am primit un e-mail în care cineva îmi povestea că PRbeta a fost “şutul către online” de care avea atâta nevoie. Astfel, s-a mai născut un blog şi un cont pe Twitter. Astfel, s-a întărit şi convingerea mea că Timişoara, Cluj, Iaşi, Braşov sunt numai câteva dintre oraşele care merită să fie vizitate tot mai des de oameni care au un cuvânt de spus în…

Keep Reading

Punct.

evenimente

Nu vă speriaţi, deocamdată este vorba despre un punct firav, notat cu un creion subţire. Vă anunţ eu peste câteva săptămâni cum o să arate punctul final, apăsat nebuneşte pe foaie.Până atunci, anunţ evenimentul care a implicat:- ore bune de vorbit la telefon în fiecare zi cu Alex – domnul şef de an!- un hastag pe Twitter – #absolvire- o pagină pe Facebook cu 388 de Like-uri şi multe poveşti frumoase- în jur de 150 de confirmări la eveniment – e-mailuri/invitaţii- telefoane oficiale sau mai puţin oficiale- multe emoţii – Da, da, pentru mine, nu şi pentru Alex! :-)- strâns de poveşti profesionale de la colegii CRP-işti- multe zâmbete şi fotografii adunate în prezentări- diplomaţie- emoţii- emoţii- emoţii….Aşadar, vă prezint Absolvirea Comunicatorilor! Se adună studenţii Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Litere, secţia Comunicare şi Relaţii Publice, mâine, ora 14:00, la Facultatea de Drept – Aula Magna. Avem în meniu discursuri…

Keep Reading
Navigate