Filmele bune se numără în stări. Da, stările au preţuri în sălile de cinema. Nu, nu sunt întotdeauna justificate. Preţurile, nu stările. Zic asta pentru că mi se mai întâmplă, la cerinţele prietenilor, să mai consum, pe lângă popcornul caramel, şi popularitatea unor filme care nu au ajuns în topuri neapărat datorită substanţei. Dar cazurile astea sunt rare. De obicei vânez recomandările unor oameni avizaţi şi am deja o mică listă cu regizori preferaţi pentru ale căror filme m-aş muta cu săptămânile în cinematograf.
Pe bucata mea de foaie se află şi Julie Taymour, regizoarea filmului Frida. Pentru a vă povesti despre ea, trebuie să mă întorc puţin în anul 2007, când urcam scările unui cinematograf micuţ din Constanţa, alături de un prieten, emoţionată fiind de revederea unuia dintre filmele mele preferate. În cadrul unui concurs de pictură, Frida şi-a cerut dreptul să ruleze pe ecranul prăfuit al unei săli fără nume. Ştiţi exaltarea aceea temătoare care se trezeşte în noi la întâlnirea a două fiinţe admirate în mod egal, dar despre a căror apropiere nu ştii dacă va fi fericită? Cam aşa mă simt eu de fiecare dată când reuşesc să conving un prieten să vadă un film alături de mine, mai ales atunci când aş putea oricând să joc rolul de titrare. Ştiind deja care sunt momentele cheie, scenele puternice, replicile cele mai bune, reuşesc să-i terorizez pe cei de lângă mine cu priviri lungi, în căutare de reacţii, trăiri, expresii.
Acum imaginaţi-vă bucuria mea când am aflat de la Ruxa că Julie Taymour vine în România, în cadrul RO-IFF – Romania International Film Festival. Pe lângă asta, vor fi proiectate peste 40 de filme, majoritatea cu premii serioase (un must see este “In a better world”, premiat în 2011 cu un Oscar pentru Cel mai bun film străin). Două secţiuni ale festivalului sunt dedicate unei competiţii cu filme, scurt metraje şi documentare, celelalte patru sunt o combinaţie de clasic în cinematografie, filmele momentului şi întâlniri cu regizorii invitaţi. Biletele pentru toate minunăţiile astea se găsesc la casele de bilete ale sălilor Corso şi Eforie şi costă 1 leu. Acum gândiţi-vă numai câte stări puteţi cumpăra cu 1 leu! Pe mine mă găsiţi acolo între 1 – 9 octombrie.
