Lasere şi vânătăi

Las “lirismul” la o parte preţ de un post şi încerc să cuprind, pe cât se poate, cât mai multe momente amuzante  din seara trecută. Cum bine ştiţi, tinerii de la BEC Media au împlinit 2 anişori. Sunt energici, amuzanţi şi foarte buni jucători de laser tag – de ultima calitate am aflat, din plin, aseară la Cupa Bloggerilor cei vestiţi şi dornici de joacă. Propun să mai primească încă o dată un La Mulţi Ani cântat frumos în cor, de data aceasta fără voci răguşite de la alergatul haotic prin întuneric.

Echipa nr. 2, numită Echipa Răniţilor, a Învingătorilor, Singura Despre Care O Să Scriu sau Din Care Am Făcut Şi Eu Parte (în funcţie de preferinţe), a fost formată, în ordinea numerelor de pe vestele care mi-au învineţit mie mâinile, din:

– Auraş, în care am avut încredere încă de la început. Ştiam că în oraşul în care am crescut amândoi există  2 parcuri, unul Mare şi unul Mic, şi că el se antrena conştiincios în fiecare dimineaţă, când în unul, când în celălalt, pentru meciurile serioase din Bucureşti – fie ele de fotbal, laser tag sau Kinect-related. Din păcate, spre final, întunericul a făcut ca mâna lui să primească un semn mare de bună purtare, cam de la cot la încheietură. Se mai întâmplă.

–Anne Marie, parte importantă din strategia echipei noastre, de altfel foarte bine pusă la punct(:D). Omul cu o mână în ghips, a realizat rapid că cealaltă este complet funcţională şi a reuşit să împuşte cu ea cam tot ce a prins. Ca să poată fi oprită, doi băieţi (nu spunem cine pentru că nu ştim) au profitat de lumina difuză şi au prins-o la mijloc într-un atac nepremeditat. Încă încerc să aflu dacă băieţii erau din echipa noastră şi au confundat beculeţele verzi cu cele roşii 😀 Tot ea a fost şi ţinta mea preferată, cu toate că nu trebuia.

– Bogdan, numit strategul. Ne-am dat seama în primul joc că este foarte utilă o umbră care să-ţi acopere spatele, crescând semnificativ şansele să nimereşti mai multe beculeţe roşii/inamici. La finalul jocului mi-am dat eu seama că, de fapt, umbra este un fel de hrana preferată pentru vestele adverse şi ajunge să fie ţintită de un număr ruşinos de mare de inamici. Cu toate acestea, el rămâne omul din fruntea listelor şi un bun strateg, chiar şi atunci când neintenţionat vrea să-şi mărească echipa şi povesteşte strategia cui nu trebuie 😀 Din câte ştiu, nu au existat accidente în acest caz.

–Andrei e omul greu de urmărit. M-a delegat la un moment dat să înlemnesc pe o latură a tunelului şi să încep să împuşc. Am făcut asta, până când mi-am dat seama că muream din 2 în 2 minute. Bineînţeles, m-am răzvrătit şi am început să orbecăi cum ştiam eu mai bine prin întuneric. Nici în cazul lui nu s-au înregistrat accidente.

– Eu. Pe rând – Colecţionar de fise. Om care a jucat pentru prima dată. Om care a fugit bezmetic, ajutată fiind de întuneric. Om care a reuşit să se ţină după Bogdan. Umbră – adică om care l-a împuşcat  pe Toma, mișelește zice el, de 48 de ori în 15 minute. Om cu strategie proprie: urmăreşte oamenii care cred că sunt la un fel de plimbare sub clar de lună şi stinge-le beculeţele de câte ori poţi. Om cu vânătăi considerabile pe mâini şi tremurat de picioare atunci când coboară scările.

Pe scurt, au fost oameni faini şi multă distracţie, drept pentru care se cuvine a mulţumi din nou Andreei pentru invitaţie!