“Când poposești în Maramureș ajungi într-o lume mirifică unde tradițiile mai au ecou. Descoperi oameni minunați, porți semețe și turle ce se înalță îndrăznețe spre cer. Maramureș străvechi, ce poartă straie de sărbătoare, cu cântec și joc, locul despre care Noica spunea că în orice sat te-ai duce vei găsi un ceteraș care să-ți cânte din suflet. Maramureș istoric, unde se îngemănează buna ospitalitate cu horele, cu veselia, cu amintirile dragi, cu redescoperirea de noi înșine. Aici e o oază de liniște unde gazdele dumneavoastră sunt tare bune, aici horinca e cum n-ati băut niciodată! Așa că scoateți vinul din butoi, luați scaun de hodină, la un pahar și la multă voie bună!'” Au fost cuvintele dragi grăite de gazdele bune de la Șuior, în seară de sărbătoare! Totul a fost molcom în noaptea de Înviere! Dealul urcat pentru a privi focurile și a asculta taragotul, lumina lumânărilor care înconjura…

• 0
• 0
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+
• 1

Vă înșir aceste cuvinte stând cu urechea aplecată la ce se întâmplă afara, așa, ca un copil care abia așteaptă să-și termine temele pentru a se juca cu cei ale căror glasuri se aud pe fereastră. Cu fiecare zi care trece, credeți-mă, îmi dau seama că nu o să reușesc niciodată să cuprind în scris toate minunățiile petrecute în tura 2 de Redescoperă România. Că tot vă ziceam eu ieri despre lucrurile care, uneori, trebuie să rămână doar pentru tine. Și azi a fost un nou Duster, condus cu mare har de Doru, pe drumurile șerpuite care ne-au dus către Maramureș. Zic bine har, pentru că asta îți trebuie să poți ține cu Augustin o slujbă bisericească prin stație. Nu vă pot spune cât ești de norocos daca mai și nimerești în mașină lângă două fete de toată isprava, cum au fost cele două Corine de azi. Georgeasca, așa cum…

• 0
• 0
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+
• 0

Mi-am dat seama că, de când am plecat pe drumurile din România, am folosit foarte multe superlative. Nu, nu-mi pare rău că am făcut asta. Este pur şi simplu ceva ce merită notat, pentru că, pentru mine, asta înseamnă schimbare. Pentru că, deşi mă credeam bolnavă încurabil de scris şi de privit viaţa în cadre, azi mi-am dat seama că unele momente merită păstrate pentru tine şi atât. Oricât de frumos ar fi să plângi în puncte de suspensie şi să râzi în zâmbete formate din : şi )), clopotele auzite în Bucovina care cheamă oamenii la slujbă, copiii care cântă cu emoţie în glas cele mai minunate cântece de sărbătoare, soarele care cade peste casele cocoţate pe dealuri de un verde-smarald, râsul cristalin al oamenilor-călători, poveştile lungi şi pline de învăţăminte ale celor întâlniţi rămân doar pentru mine şi pentru cei care vor avea curiozitatea să redescopere această ţară.…

• 0
• 0
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+
• 0

Ziua de azi va fi povestită diferit, pentru că încep să descopăr dincolo de locurile minunate #dinRomania și oamenii alături de care călătoresc. Chiar în momentul în care am început să scriu acest post, Doru și Augustin s-au înarmat cu chitară și muzicuță pentru a ne cânta melodii lente, numai bune să înșiri cuvinte pe foi virtuale. Și cam așa a fost întreaga zi, plină de surprize frumoase 🙂 Am pornit la drum într-un nou Duster, condus cu măiestrie de către Bobby Voicu. Ca parteneri de îngânat melodii de vară i-am avut de data aceasta pe Oana Bratilă și Dragoș Asaftei. A fost, pentru început, Mănăstirea Voroneț, loc de redescoperit liniște și aer curat, după care soarele s-a gândit să ne îndrume pașii către cea mai apropiată casă (Casa memoriala a lui Ciprian Porumbescu), mândră posesoare de livadă, căței jucăuși și iarbă numai bună de tolănit. Și pentru că nu voiam…

• 0
• 0
  • Facebook
  • Twitter
  • Google+
• 0