Amintiri fără timbru

calatorii

All cazari spectaculoase Paris

O plecare

calatorii

În câteva ore voi fi în aeroport, cu ochii pierduţi pe tabela cu zboruri, cu gândul la frigul şi la ceaţa aia groasă pe care o să le las în urmă pentru altele cu accent ceva mai pretenţios. În alte câteva ore o să fiu în Franţa. Paris, mai exact. Şi plec cu aceeaşi senzaţie stupidă pe care o îmbrăţişez de fiecare dată, cu precizia unui ceas elveţian, că la întoarcere lumea se va afla într-un dezechilibru major, iar eu sunt singura care o poate centra cumva. Că în astea cinci zile tot ce nu s-a întâmplat într-un an se va întâmpla, că munţii  se vor mişca din loc, iar pământul o să decidă să-şi schimbe culoarea cât timp sunt plecată. Nu vreau să povestesc acum despre ce înseamnă pentru mine oraşul  cu Sena şi Montmartre-le lui, ar dura prea mult să tastez frazele acelea iscusite şi binemeritate, iar eu…

Keep Reading

Vreau pereţi de sticlă

calatorii

foto via Catalin Georgescu Apoi vreau să-i mut în pădurile noastre, să-mi aşez un scaun în mijloc şi să privesc în jur minute în şir, până mi se colorează ochii în arămiu şi gândurile se aşază cuminţi pe cărările cu frunze. După luni de zile în care nu ştiam nici în ce culori să mai trăim, s-a amestecat toamna în frunze, în stări şi-n cuvinte scorojite de sfârşit de octombrie. Am rămas cu mâna în aer, deasupra tastaturii, cam jumătate de oră înainte de a scrie titlul. Credeam că de las o zi să treacă, o să vă feresc de zecile de rânduri îmbibate  într-un sirop dulce de metafore şi superlative despre locurile şi oamenii #dinRomânia. Apoi, mi-am dat seama că nu e nimic rău în a-ţi purta sâmbetele şi zâmbetele ca pe haine de sărbătoare, cu mândria omului care a făcut parte din ceva atât de frumos, încât nici…

Keep Reading

Se Redescoperă România

calatorii

În fiecare zi. Cu fiecare călătorie în parte. Sunt drumuri din ţara asta frumoasă care-ţi fură gândurile şi ţi le cerne printr-o sită imensă. Apusurile îşi opresc melancolia, răsăriturile îţi colorează pleoapele în auriu, văile îţi revendică paşii, munţii te provoacă să-i descoperi, păsările îţi poartă visările până-n văzduh. Aşa reuşeşti să rămâi agăţat de senzaţii, idei şi stări. Redescoperă România e mai mult decât un proiect apreciat şi premiat. Mă încăpăţânez să-l numesc o experienţă frumoasă, trăită diferit de fiecare persoană în parte. Te învaţă să recuperezi exerciţiul privirii, te transportă în “lumi” pe care nu le credeai atât de aproape de tine, îţi scoate în cale oameni care-şi scriu singuri fericirea cu rotocoale de praf. Pentru că mi-era dor de drumuri condimentate cu stări şi nuanţe, astăzi pornesc către Sâmbăta de Sus, locul de întâlnire a tuturor poveştilor #dinRomânia! Timp de 3 zile blogul meu s-a îmbrăcat cu…

Keep Reading

Dragă Sibiu,

calatorii

Mă gândeam azi la tine, în timp ce înaintam cu paşi tăcuţi de-a lungul caselor de pe Calea Moşilor. Mi-am dat seama că n-o să reuşesc niciodată să scriu cum trebuie despre zilele acelea în care te-ai încăpăţânat să-mi demonstrezi că eşti altfel decât toate oraşele întâlnite. Aş fi vrut să-ţi scriu asta pe ziduri, alături de picturile frumoase care-ţi mai ascund anii. Să-ţi spun că te cred! Nici nu mi-e greu. Doar ferestrele tale sunt păzite de pisici care se răsfaţă la soare, nu de gratii întortocheate. Străzile tale suportă gânduri cu miile, pe care le face buchet şi le oferă fetelor cu rochii albe din Piaţa Mică. Ai turnuri frumoase pe care norii pufoşi  se sprijină cu grijă, în zilele de toamnă. Nu ai răscruci, ai doar sunete de pian care se întâlnesc pe la colţuri cu trecătorii. Ai priviri discrete, aruncate prin ochii acoperişurilor, iar ceasurile tale…

Keep Reading

#TimişoaraNoastră – povestea

calatorii

Mă întrebam acum ceva timp dacă s-a gândit cineva să compare oamenii cu un oraş? Zidurile scrise cu memoria, misterul lor cu o cafenea veche de zeci de ani? Iată: Timişoara te înfăşoară în poveşti şi nu-ţi mai dă drumul. Te lasă să respiri istorie şi îţi lipeşte paşii de străzile ei. Te prinde de mână şi-ţi promite un alt ritm. Te sfătuieşte să priveşti atent şi îţi promite zile calme în care până şi în ziare actualitatea se învârte cu încetinitorul. Îţi propune, adesea, o meditaţie dureroasă şi aparent nefirească. Îţi oferă, cu gratuitatea enervantă a lucrurilor profunde, stări plăcute şi bizare, pe care le încerci atunci când scapi de momentele de mare agitaţie, atunci când încerci şi, uneori, reuşeşti să mai schimbi ceva în jurul tău. Îţi deschide ochii şi-ţi aminteşte că, nu cu mult timp în urmă, s-a revoltat şi a strigat după libertate. Păstrează atât urmele unui…

Keep Reading

#TimişoaraNoastră

calatorii

Două fotografii dintr-un frumos oraş pe care îl voi cunoaşte mai bine în câteva ore. Iar încep o poveste, iar scot din tolbă zecile de superlative, aşa că fiţi blânzi cu mine! E mult prea mare entuziasmul că, în sfârşit, mi se va face cunoştinţă cu Timişoara. #TimisoaraNoastra e un proiect prezentat de Bere Timisoreana si sustinut de Hotel Timisoara. Parteneri: Mareea, Lucas Super Sandwich, Skoda Timsoara si Pizzeria Rustica. Ghidul nostru va fi Dan Caramidariu, iar voia buna de seara vine de la Trabucuri.com.

Keep Reading

Călătorii #dinRomânia

calatorii

Cu cerneală neagră, îngroşat, am găsit de curând scris pe un şerveţel păstrat printre celelalte mărunţişuri aruncate într-o cutie: “Am să rămân. Unde ar putea fi mai bine?”  Şi mi-a fost bine aici, acasă, în locurile pe care le descopăr şi redescopăr cu fiecare ocazie dată. În Siriu există o cabană micuţă, cu livadă şi leagăn, care îmi tot arată de la 10 ani că, de multe ori, literele adunate sub coperţi colorate sunt tot bagajul de care ai nevoie atunci când pleci la drum. Pe pajiştile şi în padurile acestea unde nu se vede urmă de om, am crezut pentru prima dată că ating acea realitate supraomenească. E drept că pot da vina pe vârstă, dar momentul acela în care te apleci pentru a culege o floare şi, deodată, parcă eşti ţintuit la pământ, covarşit de greutatea cerului, fără să mai poţi face o mişcare, nu o să-l uit…

Keep Reading

Poveste #dinRomania – ziua VII

calatorii

S-a călătorit odată cu norii, s-au cernut gânduri pe drum, s-au numărat  preferinţe, stări şi idei. Din când în când, câte un cineva s-a mai răsfăţat  pe bancheta din spate cu un oftat lung, cât să fixeze cu gândul versurile pe care şi-ar fi dorit să nu le audă. Uneori, a fost nasul lipit de geam şi privirea care încerca să cuprindă tot. Alteori, au fost cărările străbătute şi oamenii veseli care strângeau în cercuri firele de iarbă şi praful cu miros de pâine coaptă. Ziua VII a însemnat o continuare a paşilor pe drumurile Sighişoarei, oraş ce-şi poartă cu mândrie acoperişurile colorate. Treptele lui duc către biserici cu verdeaţă şi mistere, către ceasuri care, numărându-le clipele, privesc nepăsător, din turn, călătorii. Aici mi-am amintit că a ţine în mână un condei care să-şi picure cerneala pe o bucată de hârtie a fost, cândva, un privilegiu. Că de sus lucrurile…

Keep Reading

Poveste #dinRomania – Ziua VI

calatorii

Să recuperezi exerciţiul privirii poate suna a înşiruire de vorbe alese şi neînţelese. Însă, când ajungi să nu mai consideri nici măcar căderea unei pietre ca fiind inexpresivă, impersonală, inertă, înseamnă că ai înţeles că tot ce te înconjoară trebuie privit Altfel. Altfel am privit şi eu chipurile oamenilor adunaţi la biserica din satul Surdeşti, în cea de-a doua zi de Paşte, straiele lor, tradiţiile păstrate, jocul copiilor, razele soarelui de culoarea mierii de salcâm. Altfel înseamnă cu ochii cuiva care, păşind de curând pe tărâmurile Maramureşului, redescoperă poveşti la fiecare bătaie călduţă a vântului ce plimbă pe frunea unei fete frumoase umbra unor frunze. Altfel înseamnă zâmbetele trimise de oameni atunci când îndrepţi aparatul de fotografiat către chipurile lor liniştite. Altfel înseamnă mândria pe care o poţi citi fără greutate în privirile lor, precum şi în modul în care îşi poartă veşmintele. Altfel înseamnă şi obiceiul Udătorului, care, răspândind parfum…

Keep Reading
Navigate