calatorii

Cazări inedite – Villa Casola, Nocelle & Positano

Am așteptat mult să ajung aici. Atât de mult, încât am transformat o fotografie de la Villa Casola în reper pentru bucurie. Ori de câte ori credeam că e la 4 luni prea departe, când mintea îmi spunea că a doua amânare nu mai încape anul acesta, mă uitam la infinitatea asta de albastru. Mă vedeam pe terasă, învârtindu-mă într-o rochie de culoarea cerului, privind și tot privind până-mi obosesc ochii de la atâta frumos. Și câtă nevoie de frumos și de bine aveam! Când ajungi în Positano, simți că tot ce ai văzut în poze sau ai citit despre sau ți-ai imaginat e acolo. Totul și puțin mai mult. Case în tonuri de pastel, înățimea la care sunt urcate te amețește, sclipirile Mării Tireniene te îndeamnă la plajă, coasta Amlfi se arată în toată splendoarea. Când începi să urci, să tot urci, apoi să mai urci puțin până ai…

Cazări inedite – Vila Katharina, Brașov

Încep seria cazărilor inedite cu Vila Katharina, o poveste de casă din secolul XVIII, din inima Brașovului. Un hotel de tip boutique, cu doar 3 camere disponibile pentru oaspeți, care au fost readuse la viață cu foarte multă pasiune pentru istorie, arhitectură, design, învelite toate în frânturi de legendă. Numele vilei amintește de Katharina Seigel, fiica unui țesător din Brașov și iubita lui Vlad Țepeș, care se crede că a locuit pe strada Poarta Schei, acolo unde se află și hotelul. Cele trei camere sunt mobilate în stil Art Deco și Bierdemaier, un univers întreg care cuprinde pictură manuală, zugrăveli refăcute după modelul original, candelabre din cristal, vitralii, căzi de fontă, porțelan vintage, dantelării și covoare persane. Micul dejun este un răsfăț în servicii argintate, servit în liniștea salonului de la parter sau în grădină. Tot decorul magic construit în această vilă superbă este completat de parter, care cuprinde și un magazin…

Cazări inedite – 33 la Zabola Estate, Transilvania

Era 12 fără 10 minute. O răcoare plăcută se instalase în toată camera. Era final de mai, aveam geamurile larg deschise și priveam la un șemineu în care mai pâlpâia firav o flacără. Țin minte liniștea. Ce citeam. Cât de plăcut se simțea halatul pe piele. Mirosul de fum. Bucuria. Neliniștea. Apoi, din nou, liniștea. Am închis ochii și am făcut rapid un exercițiu de recunoștință. Era 12 fără 5 minute și așteptam să împlinesc 33 de ani într-o cameră cu miros de lemn, departe de tot ce numesc eu acasă. Într-o cameră mare, aproape grandioasă, decorată în stilul conacelor transilvănene, așa cum doar îmi imaginam că există în lume la vârsta la care citeam povești. Iată-mă și pe mine într-una, o poveste trăită simplu, unde o fată care a învățat să-și ia pauze chiar și-n mijlocul furtunilor așteaptă să împlinească 33 de ani într-un loc de basme. Fără artificii, dar…

Navigate