În ianuarie, mi-am făcut cadou un test de împăcare a relaxării cu disciplina. Mi-am setat un obiectiv de 10 km până pe 4 mai, când mi-am înscris intențiile într-un soi de maraton. Bineînțeles, o alergare/2 zile s-a transformat, în primele 2 luni, într-o alergare/săptămână. Fără rezultate considerabile, în martie am început să mă familiarizez mai bine cu disciplina, durerile și neînțelegerile. Și cu renunțările la ceva vicii, care-mi puneau piedică la fiecare respirație, până am ajuns să trăiesc o perioadă fără prea multe plăceri culinare, dar cu schimbări incredibile în starea de sănătate.
Am ajuns de la alergările de seară, împotmolite în oboseală, la cele de dimineață. M-am antrenat alături de bunicuțele din Cișmigiu, care-și făceau stretching-ul în liniștea sâmbetelor de primăvară. Am tot renunțat și-am tot revenit la trasee, încercând să-mi învăț mai bine organismul și reacțiile sale la efort. Au fost seri pentru îmbunătățit pace, seri pentru distanță, altele de demonstrat că-n confort nu găsești mereu ce-ți trebuie.
Și-a fost și seara asta, după 8 de mers, cu primii 10 km de alergat după un timp prea lung. Cu tot cu relaxarea de a nu te mai concentra pe nimic altceva decât fericirea aceea pură care vine cu fiecare pas în plus. Cu tot cu sentimentul că ai putea alerga o zi întreagă fără oprire. Cu tot cu ploaia torențială din ultimii 2. Și cu un print screen care-i aproape să-și primească o ramă.
Nu pentru că ar fi mult-puțin, ci pentru că-mi amintește mie că-i bine să-ți propui, să lupți, să reușești. Să continui.
5 Comments
Congrats!
Acum ca ai ajuns la 10km care e urmatorul milestone?
Mulțam! Să mă țin de program, pentru moment. Alergatul m-a învățat că, fără consecvență, o iei de multe ori de la 0. Și-acum nu-i momentul pentru un altul.:)
Good plan. 🙂
Iti urez atunci o perioada buna de consolidare la nivelul de 10km! 😀
este vorba de vointa, pentru cva nu-i usor, iar multi renunta din drum
E fantastic de frumos!
Multam frumos! Am descoperit un oras pe gustul meu:)