Albania

Mi-a devenit obișnuință să ies seara pe balcon, cam pe la ora asta, să ascult chemarea moscheei din Lushnje cum se amestecă-n cântecele păsărilor care stau ascunse în portocalii înfloriți din curte. Să urmăresc licuricii cum își plimbă felinarele de colo-n-colo, până la poarta albastră care sprijină un dafin parfumat. E o liniște stranie și fascinantă în tot amestecul ăsta de credințe împăcate în orașe mici, cu steaguri care flutură prinse de ramurile măslinilor.

Astăzi îmi iau la revedere de la zilele în care am descoperit o linişte neaşteptată pe plajele pustii din Albania cu fotografia de mai jos. Ea poate să spună mai multe decât pot eu acum. 

Vlora, Albania

4 Comments

  1. Pingback: Nu am nici un pic de poezie în mine! « Denisa Bârgău ✿ Denisa Bârgău ✿

Reply To Carmen Cancel Reply

Navigate