De când mi-am pierdut apusurile de la 9, am găsit mereu o uşă deschisă către alte înălţimi, ceva mai moderate, mai lipsite de culoare. Când am descoperit, acum 6 luni, ce-mi va înlocui visările, citeam piesele lui Tennessee Williams şi-i rescriam finalurile, aşa cum numai omul prins în absurd, agăţat de finaluri bune, o poate face. Pe unul singur am vrut să-l păstrez la fel. Era acolo şi-un acoperiş fierbinte.
2 Comments
Om slab și frumos; și pentru ce să-mi pierd cuvântul când am de spus atât de multe? Vezi tu, viața mă doare cu durere grea pe care cuvântul n-o încape și ochii n-o vor spune. Iluzie, vis și emoție toate. #down
Oare de ce l-am citit ca pe un alt final…