Stare de veghe

Îți amintești de perioada aceea când toți se mișcau în jurul tău, iar tu stăteai împietrit și-i priveai? Imobil, neutru, înfricoșat că, poate, mâine îți va veni și ție rândul să găsești noi direcții și drumuri. Să schimbi ceva la starea asta de veghe în care ai căzut de ceva timp. Să schimbi ceva. Și, da, știu! În general, ceea ce trebuie să părăsești devine dintr-o dată mai frumos, chiar dacă te ține pe loc. Dar trebuie să o faci.

Oare n-ai realizat atunci că, în timp ce tu te întrebi, alții fac? Și că rămâi în urmă?

Îți spun asta pentru ca eu sunt, de săptămâni bune, în cautarea unui antidot la mecanicism. Și numai recunoașterea că am pășit, fie și cu vârful piciorului, în acestă baltă a monotoniei călduțe și bătătorite, mi-a luat prea mult timp.

Timp bun de făcut lucruri.

N-am sfaturi de ieșit mai repede din asta. Știu doar că atunci când ajungi să te miști greoi în realitățile altora, când e lucru nou pentru tine să simți că-i tot mai mare îndepărtarea de tot ceea ce lumea consideră a fi normal, când ajungi să te mulțumești cu pasiuni comode și compromisuri, nu-i o soluție să trântești ușa între tine și lume. Trebuie doar să încetezi să mai cauți răspunsuri în locuri nepotrivite, să pui punct așteptării, să prinzi curaj.

Și să faci.

foto via

Leave A Reply

Navigate