Te cuprinde de multe ori dorinţa de a fugi, o anume sete de eliberare, de despovărare, năzuinţa depărtării şi a noutăţii. Nu e nimic altceva decât dorul de a călători, care se manifestă năvalnic, ca o patimă. Aproape ca o rătăcire a simţurilor. Şi, dintr-o dorinţă lacomă de a vedea aievea toate minunăţiile acelea cu care ţi-ai hrănit entuziasmul şi imaginaţia atâta timp, îţi faci curaj şi-ţi cumperi un bilet de avion. Dus-întors. Mereu dus, mereu întors, într-o ordine copleşitoare care-ţi traduce frica de a rămâne prins în destinaţii îndepărtate sau de a te mulţumi cu cele mult prea cunoscute.
O simplă bucată de hârtie lucioasă te învaţă să cauţi răspunsuri în forfota lumii exterioare. Te obligă să stai în aeroporturi cu mâinile încleştate pe hărţi, cu ochii fixaţi pe panouri, să-ţi cântăreşti gândurile asemenea bagajelor închise cu lacăte aurii. 23 de kilograme poţi transporta la cală. În avion, doar câte gânduri îţi încap într-o geantă agăţată de umăr. Aşa că începi din timp să le separi: gândurile fragile într-o parte; cele pe care le poţi amâna, de care-ţi pasă mai puţin, le laşi, înfoliate, pe mâinile altora. Şi după ce sorbi dintr-un pahar de plastic două guri de ceai fierbinte, te avânţi către porţile acelea la care tot visezi de la începutul anului. Şi repeţi experienţa asta până când te vindeci de ţesut în minte călătorii.
Acum 5 zile aveam în buzunar două bilete. Unul mă ducea în Franţa, al doilea mă va ţine în primăvară două săptămâni în Belgia. Primul a însemnat Paris ca amestec de visări prea vechi să nu-şi găsească un deznodământ, al doilea va fi un stagiu împărţit între Gent şi Bruxelles. Ambele – decizii luate în câteva secunde, rezolvate rapid, până în cel mai mic detaliu, în numai câteva zile. Ocazii numai bune pentru a-i cunoaşte pe cei de la GoTravel, care se mândresc în cuvinte frumoase cu serviciile lor cu personalitate puternică. Pe blogul lor mai aterizasem de câteva ori, ultima dată chiar pentru un interesant top 10 al oraşelor ce merită vizitate în 2012, dar nu ştiam cât de uşor le e lor să te îmbie cu drumuri lungi, întortocheate, întinderi tropicale, ceţuri groase şi plante ce se ramifică în tot soiul de înflorituri fantastice. Şi dacă îţi mai aduc argumentul suprem că trebuie, dar trebuie să vizitezi Playa del Carmen, că doar îţi poartă numele, îţi rămâne să zici doar atât: Mexic să fie data viitoare! Dacă nu, măcar Milano pentru 2 zile, într-o altă căutare a momentelor acelea incredibile, numai bune de agăţat pe blog . Cât ai clipi rezervările sunt făcute, bucata de hârtie îşi face loc printre celelalte destinaţii din buzunarul tău, o voce amabilă îţi urează drum bun.
Şi porneşti. Dus-întors. Mereu dus, mereu întors.
*Revin cu poveşti din Paris. Cat de curand! 🙂
6 Comments
Mereu se intampla sa-ti doresti sa fugi oriunde numai acasa sa nu fii. Mereu petreci frumos unde sosesti, ajungi chiar sa-ti vrei cu adevarat sa ramai acolo, dar toate se sucesc (,) cand hotararea se ia ca una definitiva si de urmat.
E frumos sa calatoresti si sa vezi tot ce-i frumos, dar mereu vei dori sa te intorci acasa. E tare ciudata fiinta asta cu nume de om, asa-i? 🙂
Da, Ernest! Inteleg perfect starea 🙂 La fiecare sosire intr-un loc nou ma agatam de orice mic detaliu numai sa ma conving ca locul meu e acolo, unde e Altfel si diferit de ce cunosteam. Cu toate astea, rasuflam usurata cand imi vedeam casa si-mi reluam drumurile obisnuite. Cred ca nevoia asta de echilibru si frica de a ti-l construi de la 0 in alta parte ne caracterizeaza pe cativa dintre noi, oamenii 🙂 Cel putin pe mine..
frumos post, Carmen. Ai mai bifat un oras pe harta locurilor minunate pe care le vizitezi. Cat despre top 10 realizat de GoTravel, ma bucur ca am fost de curand in Londra, oras care se regaseste pe primul loc in acest top. Mi-as dori insa sa ajung si in 2012..
PS: asteptam si alte impresii din calatorie, sunt sigura ca ai o multime de povesti frumoase
Ce bine suna Milano acum…mai avem atat de mult de vizitat, cunoscut, văzut…deci fac bagajele? 😀
Marina, multumesc fain! 🙂 Anul viitor ne asteapta Belgia! Sper sa-mi ordonez gandurile cat de curand si sa povestesc despre Paris asa cum merita.
@Rox, eu zic sa nu le mai desfaci 😀 Sa ramai mereu pregatita de plecare 😛