Lefkada te răsfață cu mult albastru amestecat în nisip, te scutură de orice-i în plus în gândurile tale și te trimite pe cele mai spectaculoase cărări spre fericire, Din cea cu valuri mici, de culoarea cerului, cu băi de soare și zâmbete-mii.
Fragmente: Marea
E dimineață în Nikiana. Am numărat 4 oameni pe o distanță de 3 km și-alte 9 bărci cu nume de dorințe pictate în tonuri de albastru. E prea devreme, asta gândesc când mi se agită marea la picioare și-s singura pe plaja asta întinsă care-o ascultă. Văd cum briza ușoară, nehotărâtă, se joacă cu o barcă, legănând-o din val în val, și mă opresc cu picioarele în spuma albă, să-mi gândesc mai bine singura frază așezată pe foaie în primele 4 zile în Grecia. Marea te eliberează de excese și te obligă să trăiești pentru tine, nu pentru rolul pe care-l ai de îndeplinit. Renunțam la 2 inele, când mi-a trecut prin minte că imaginea omului care-și subliniază zilnic trăsăturile în culori și obiecte care flatează e discordantă cu simplitatea asta trăită între aer și apă. N-am aprofundat ideea, nici n-a fost nevoie. Am realizat prea repede că mi-e mai bine…
Pentru teatru
Sibiul e de iubit dintr-o sută de priviri prelungi purtate-n poduri somnoroase, care te privesc și se privesc. E oraș de fugărit apusuri și oprit în grădinile cu trandafiri ale Brukenthal-ului. De ascultat pian la terase, cât timp îți reamintești de aromele înghețate și asortate din copilărie. E oraș de festival de teatru internațional, loc de amestecat talentul în cultură și mișunat printre piese pentru porții zdravene de fantezie, bună de zdruncinat realități. Dar, mai ales, Sibiu rămâne locul care mi l-a descoperit pe Silviu Purcărete și-a lui imaginație fără limite, pe care-o iubesc-invidiez-respect cu aceeași intensitate ca la prima noastră întâlnire de anul trecut. Dacă Faust se trăiește ca experiență teatrală unică, Călătoriile lui Gulliver te scutură puternic printr-o serie de “exerciții scenice” de înfățișat condiția umană în tot derizoriul său. E construită din metafore vizuale, la care trebuie să revii constant, pentru a înțelege că lumea de acolo…
#100HappyDays
100 de zile, 100 de imagini, 100 de gânduri de bine. Cadre lipite, care mă povestesc, care documentează, care mă însoțesc. Dintr-un an cu 8km/zi, cu primele alergări organizate, renunțări-sute și călătorii. Multe călătorii, așa cum mi-am privit fiecare pas făcut de la un răsărit la altul. #100HappyDays a fost tratament și motiv de iubit un loc în care am ajuns să mă simt/exprim cel mai bine.
5 jurnale de călătorie din biblioteca părinților mei
Caut, în ultima perioadă, modele pentru scrieri de călătorie cât mai iscusite. Asocierile potrivite, imaginea din spatele cuvintelor cât mai bine simțită prin metafore bine așezate, într-o îmbinare plăcută a scriiturii de impresie cu cea utilă pentru călătorul care-ți va călca pe urme. În biblioteca de acasă, un soi de cufăr care ascunde mereu alte mici comori, am găsit peste 30 de jurnale de călătorie pe care le cercetez încă din ziua descoperirii lor. Las 5 titluri-recomandări, cu mențiunea că-s toate de găsit prin anticariate, dacă nu prin bibliotecile părinților/bunicilor voștri. *** 1. Sub scutul soarelui, Cornelia Ștefănescu, Editura Sport-Turism, 1985, București “Când mi-au căzut în mână Caietele lui Camus, nu aveam nici o perspectivă de călătorie. Cu atât mai mult nu puteam să-mi închipui ce relație între pagina scrisă și realitate îmi va sugera unul dintre peisajele solare din cuprinsul lor, în amiaza fierbinte de la Tauarga. Pământul, neverosimil de…
Toledo
Cu titlu de rezervă: Cum am ajuns la Madrid, pentru că-mi doream să văd Toledo. Mi-am închipuit de multe ori cum arată orașul la lumina soarelui de amiază, cernută de nori și prinsă-n șuvițele roșcate răsucite pe degete. De emoție, doar aveam 19 ani când l-am ales să-mi fie, de la distanță, oraș de-nchipuit povești trăite intens și la înălțimea fiecărui capăt de stradă. I-am lăsat o zi numai lui, l-am parcurs până la epuizare. L-am descoperit prin rătăciri lungi, de fiecare dată cu impresia unui oraș care rămâne tăcut și-n plină agitație, nedescoperit, cu adevărat, de nimeni. Și totul a pornit de la o imagine. Note de călătorie: Varianta cea mai simplă pentru Madrid – Toledo: metrou linia 1 până la stația Atocha, apoi trenul din același loc. Durata călătoriei Madrid-Toledo este de 30′. Costul unui bilet/1 drum este de 10, 15 E. Dus-întors, reducerea este de 10%. În…
Segovia
În ziua a 5 a ne-am trezit, leneș, în ritm de ploaie măruntă, aproape de ora 10. Două ore mai târziu, după ceaiul la înălțime, plimbare scurtă pe străzile-rază care pleacă din Puerta del Sol și-un Hai în Segovia, alergam după trenul de 12:20. Note de călătorie: Am optat pentru tren Madrid – Segovia. Durata călătoriei este de 30′. Înainte de a pleca, verifică orarul aici. Se poate ajunge și cu autobuzul, doar că durata călătoriei este mai mare – cu cel direct, în jur de 1 h 15′. Pentru a ajunge la gara Chamartin, poți lua metroul pe linia 1, oprire la stația cu același nume – Chamartin. Recomand să ajungi cu mai mult de 10 minute înainte de plecarea trenului. Biletele se epuizează rapid, cu atât mai mult în timpul săptămânii. Cu aprox. 5 min înainte, 2 persoane din grup au rămas în gară. Costul unui bilet/1 drum este de 10, 15…
Albania (2)
Albania
Mi-a devenit obișnuință să ies seara pe balcon, cam pe la ora asta, să ascult chemarea moscheei din Lushnje cum se amestecă-n cântecele păsărilor care stau ascunse în portocalii înfloriți din curte. Să urmăresc licuricii cum își plimbă felinarele de colo-n-colo, până la poarta albastră care sprijină un dafin parfumat. E o liniște stranie și fascinantă în tot amestecul ăsta de credințe împăcate în orașe mici, cu steaguri care flutură prinse de ramurile măslinilor. Astăzi îmi iau la revedere de la zilele în care am descoperit o linişte neaşteptată pe plajele pustii din Albania cu fotografia de mai jos. Ea poate să spună mai multe decât pot eu acum.
Țara lui Andrei
Nu știu în câte lumi visați voi, câte țări vi s-au lipit de tălpi, pe câți munți ați urcat, în câte ape v-ați întrecut cu peștii. Nici câte drumuri drepte ați ocolit, doar pentru că cele șerpuitoare vă promiteau un Altceva-Orice care să rămână al vostru. Nu știu câte tradiții mai cunoașteți. Nici câte mai respectați. Cât de mult vă cunoașteți țara, înainte să vă-ndreptați către alta mai bună ca ea. Dacă ajutați sau nu. Că-i simplu, știu, să-ntoarceți capul atunci când nu vă convine. Nu știu dacă vă mai lăsați colorați ochii-n arămiu şi gândurile aşezate cuminţi pe cărări cu frunze. Sau dacă vă mai plac măcar oamenii care-și scriu mulțumirea cu rotocoale de praf. Din cele date de fapte mici și bune pentru alții, pentru toți. Dar peste care, mai mereu, se trântește tăcerea. Tot ce știu e că există Țara lui Andrei, pe care am împrietenit-o deja cu…