Coperţi maronii, cartonate. Câteva colţuri îndoite la foaia de calc ce separă anii unui om. Jucăriile, premiul I, coroniţa din trandafiri, aici eram în curtea şcolii, uite-o şi pe Gabi, are un băieţel acum; ah, cât am mai alergat pe holurile astea, cred că eram într-a VII-a, atunci am avut părul lung cât o răzbunare pe toţi anii de tuns bros. Aici? În liceu, chiar după o oră de literatură universală, ştiu că mi-a picat destinul Nataliei Rostova, n-am cum să uit, doar venisem din vacanţă şi încă terminam Război şi Pace – îţi dai seama că am evitat finalul. Treci direct la asta, cu movul în păr! Anul I, lucram la un scurt-metraj – a fost cel mai bun din toată seria, atunci am ieşit la bere cu profesorul de compoziţie audio-vizuală, trebuia să ne-mprumute un ceas vechi şi-aşa am descoperit Antimul. Pe ușă scria 527, 5 etaje deasupra camerei mele din A1, învăţam împreună pentru examenul la semiotică, apoi cine mai ştie prin ce dimineaţă. Ah, asta e preferata mea! Primul discurs la retorică, m-am ridicat de bună-voie, eram chiar după olimpiade. Le-ai văzut pe fete? Asta e cu medalia, asta de pe podium, de la prezentări, aici e primul meu birou din Dacia, o petrecere de Crăciun, noi după licenţă, după dizertaţie, în concediu, într-o duminică, într-o ceainărie, în alte ritmuri, eram pe tocuri când mi-am rupt rochia din voal, cu prietenul meu bun, mă pierdusem pe o stradă. În care? Cea de jos? 24 de ani. Bine, aproape 25, înainte de un 1 martie, m-am gândit că-i cadru bun de povestit printr-o privire cam tot ce s-a întâmplat de la un an la altul. Tare bine a fost cu depărtarea, m-ar fi trădat ochii. Ia, gata, pauză de ceai, mai am mulți ani să-ți arăt!
Portretul a fost un frumos cadou oferit de către Foto Union (alături de Feminella, Hotel Grand Continental și Nikon), înante de începerea campaniei “Portret de Femeie“. Pentru ediția 2013 au fost deja ocupate toate locurile pe lista de programări, ceea ce-nseamnă că va fi o săptămână plină de povestit prin cadre. Anul trecut a fost așa.
