Nu știu în câte lumi visați voi, câte țări vi s-au lipit de tălpi, pe câți munți ați urcat, în câte ape v-ați întrecut cu peștii. Nici câte drumuri drepte ați ocolit, doar pentru că cele șerpuitoare vă promiteau un Altceva-Orice care să rămână al vostru.
Nu știu câte tradiții mai cunoașteți. Nici câte mai respectați. Cât de mult vă cunoașteți țara, înainte să vă-ndreptați către alta mai bună ca ea. Dacă ajutați sau nu. Că-i simplu, știu, să-ntoarceți capul atunci când nu vă convine. Nu știu dacă vă mai lăsați colorați ochii-n arămiu şi gândurile aşezate cuminţi pe cărări cu frunze. Sau dacă vă mai plac măcar oamenii care-și scriu mulțumirea cu rotocoale de praf. Din cele date de fapte mici și bune pentru alții, pentru toți. Dar peste care, mai mereu, se trântește tăcerea.
Tot ce știu e că există Țara lui Andrei, pe care am împrietenit-o deja cu țara mea. Că-n ea există cantități incredibile de entuziasm și oameni care fac, nu doar se uită. Și-mi aduce aminte de un Redescoperă România în care mi-am găsit și eu locul. Cel care mi-a și smuls primul Da, aici vreau!Nu-n altă parte din toți anii ăștia de viețuit pe meleaguri românești.
Sunt 3 ani de țară frumoasă și tânără. De Țară a lui Andrei. Să îi zicem la mulți ani!
2 Comments
La multi ani, sa creasca si mai mare si sa faca si mai multe fapte bune! 🙂
Să fie așa, Anca! Și s-o ajutăm și noi, că-i frumos să faci parte din bine.