Broderie

6 Posts Back Home

Pandative brodate

Am cumpărat primele baze din lemn pentru pandative, cu gândul că seamănă cu mici rame de tablouri.  La o lună distanță, am ajuns la 40 de miniaturi brodate, de la buchete de flori mari cât un degetar, până la trandafiri volumetrici în stilul brazilian, înrămate în tot felul de materiale. Nu e ușor să brodezi pe dimensiuni atât de mici. Spațiul de joacă este limitat la doar 2-3 cm, unde trebuie să îmbini culori, să păstrezi proporții și să te asiguri că transferul pe baza pandativelor nu taie din design. Am lucrat cu 3 fire de ață pe ac majoritatea modelelor, am rupt două ace în proces, m-am împrietenit cu cel bont, am încercat să-mi fac un sistem prin care să ajung cât mai rapid de la modelul ales la încadrarea broderiei în pandativ. Probabil, cea mai chinuitoare parte rămâne fixarea modelului pe bază, uneori bucata care durează la fel…

Pregătiri de Crăciun

În ultima lună, am cusut bucurie pentru oamenii dragi din viața mea. Cu acul și ața mi-am început pregătirile de Crăciun. Mai mereu serile, cu o lumânare care pâlpâie alături și gândul că, indiferent de negrul care e în jurul meu, întotdeauna pot aduce un strop de culoare. Așa că am colorat globuri, ghirlande de brad, flori și cuvinte care aduc aminte de bucurie. Acest sentiment de mulțumire la care mă întoc frecvent, oricât de greu mi-ar fi. 

Broderie de Crăciun

Prea devreme pentru o infuzie de felii de portocale cu scorțișoară și anason? Niciodată. Pentru câteva beculețe aurii aprinse prin casă? Nu cred. Prea devreme și pentru 2-3 melodii de sărbătoare, puse în surdină sau un film cu tematică de Crăciun? Probabil că da. Știu, e încă toamnă. Copacul din fața geamului abia și-a pierdut peste noapte un sfert din coroană. Galbenul de pretutindeni încă îmi bucură privirile în rarele ieșiri din casă. Dar ce faci când e tot mai greu de domolit răbdarea? Coși. Mai exact, primul model de Crăciun pe o nouă față de pernă, cusută și ea de la zero, tot dintr-un rest de draperie. Cum a fost, pas cu pas? Vedeți mai jos. Încep întotdeauna cu trei decizii, înainte de a mă apuca de orice proiect: care este materialul pe care cos, ce model și ce culori. Uneori, asta poate dura o săptămână, dacă am nevoie…

Trandafiri brodați

Povestea mea cu broderia are o istorie scurtă, de doar câteva luni. Asta dacă nu punem la socoteală o batistă brodată cu 2 tipuri de cusături când nu aveam nici 10 ani, sub îndrumarea părinților. Dar nu o punem. Așa că, în 7 luni de zile, am reușit să mă înconjor de bucăți de material, de gherghefuri de toate dimensiunile, ațe colorate și tutoriale online. Cu play si replay la o cusătură, până ce degetele mele ajungeau să o memoreze. Mereu cu ochii după o bucată de bumbac, un model nou sau în plină hotărâre sau nehotărâre despre ce aș mai putea broda prin și din casă. În lunile acestea, mi-am ales preferatele. French knot, laizy daisy, satin stitch, dar mai ales woven wheel. Pe toate patru le-as coase non stop, terapeutic, cu orele. Ce am mai învățat, între timp: O bucată de material rămas de la o draperie poate fi…

Flori sălbatice

Iubesc de când mă știu florile sălbatice. La porți, crescute prin crăpăturile cimentului, răsărite prin curți atent îngrijite ori întinse pe câmpuri întregi, le-am apreciat mereu încăpățânarea cu care rezistă, libertatea, sălbăticia, diversitatea și frumusețea. Sămânța lor zboară liberă și-și găsește singură locul unde vrea să crească. Florile lor atât de diferite schimbă culoarea unui câmp, chiar al unui munte. Buruieni pentru unii, comori și încântare pentru mine. Așa că am început să le cos pe haine, să le aduc într-o realitate lipsită de natură în lunile de izolare. Să pot ieși din perioada asta cu bucurie fabricată de mâinile mele, până la o revedere cu natura. Acum 2 zile am plimbat geaca pentru prima dată pe un câmp plin cu flori sălbatice, de vară. Am purtat-o ca pe un trofeu, printre florile grele de ploaie, sub un soare blând. Și m-am bucurat ca un copil de tot ce se…

Broderie

Am cusut un singur goblen. L-am început la 11 ani, cu ajutorul tatălui meu care ne-a construit mie și surorii mele niște cadre din lemn prinse în niște cuie subțiri, pe care le-a numerotat pe pătrățele. Apoi am fixat pânza în piuneze și cu ochii la model și culori de ațe am început, timid, să cos. L-am redescoperit în sertarele din casa părintească și l-am terminat la 30 de ani. Însă, cu broderia este o poveste diferită. Întotdeauna mi s-a parut ca o pictură cu ața prea grea pentru timpul pe care îl aveam de dedicat. Nu înțelegeam diversitatea de puncte care pot contura același element în zeci de variante diferite. Așa că am început, treptat și consistent, să admir și să cumpăr mici bucăți de broderii de la alți artiști care se mișcau cu naturalețe cu acul pe orice bucată de material. Până acum niște săptămâni, când mi-a ajuns…

Navigate