I am

“What’s wrong with our world?” ”What can we do about it?”

Tom Shadyac, cunoscut ca regizor al filmelor Ace Ventura și Bruce Almighty, este diagnosticat cu post-concussion syndrome, în urma unui accident de bicicletă. Ajunge, în câteva luni, de la depresie la tendințe de sinucidere. După o perioadă de izolare și câteva semne de revenire, începe o călătorie care îi oferă sens prin răspunsurile găsite, în încercarea de a desluși schimbările pe care el, ca individ, și noi, ca rasă, le putem face pentru a îmbunătăți modul în care trăim. Adună filosofi, jurnaliști, oameni de știință, lideri religioși pentru 60 de minute de căutări, în care ne sunt provocate multe dintre prejudecățile despre comportamentul uman, dar și sărbătorit impactul binelui din acțiunile noastre.

  • Am creat o lume bazată pe noțiunea că toți suntem separați. Onorăm și impunem independența și competiția, într-o lume construita pe ideea de a deveni semnificativi pe seama altcuiva. Din primii ani de viață, suntem încurajați să fim mai buni decât ceilalți, să câștigăm mai mult, să le depășim rezultatele.
  •  Pentru a ne încadra în societate, trebuie să consumăm. Ni se transmite constant mesajul că între fericire și consum există un semn de egalitate.
  • Minciuna –  Dacă ceva ce ai te poate face fericit, de 10 ori mai mult te va face de 10 ori mai fericit, de 100 de ori mai mult te va face de 100 de ori mai fericit. Oamenii ajung să acumuleze fără să-și mai pună întrebarea: sunt fericit? “I shop therefore I am.”
  • Omul nu poate fi om în absența altor oameni. Omul depinde complet de alți oameni. Toate caracteristicile care îl diferențiază de alte specii sunt dezvoltate prin interacțiunea cu alți oameni. Aici intervine conceptul: We are because we belong! (Suntem pentru că aparținem!)
  • Societatea consideră că e utopic să crezi într-o lume în care există iubire și compasiune în toate aspectele vieții, că le putem insera în toate interacțiunile noastre – personale și profesionale.
  • Oamenii sunt competitivi, dar și cooperanți. Cooperarea face parte din noi pe măsură ce îi permitem dezvoltarea.
  • O serie de cercetări care demonstrează că inima, nu creierul, așa cum s-a crezut mult timp, controlează corpul. Inima trimite mult mai multe informații creierului decât creierul inimii.
  • Se discută despre o structura în care totul este conectat. Sună mistic și improbabil, dar există cercetări care au demonstrat că starea emoțională a unei persoane creează un câmp energetic care influențează particulele din jur. Ce facem la nivel individual afectează alți indivizi, pe o rază mai lungă. Suntem mult mai interconectați la nivel fundamental decât am crezut inițial.
  • Fiecare acțiune, indiferent de cât este de mică, poate construi în timp schimbarea pentru o lume mai bună. Schimbarea vine din milioane de mici acțiuni care, de multe ori, par nesemnificative. Toți avem puterea de a face ceva.

Când G.K  Chesterson a fost întrebat “Ce este în neregulă cu lumea noastră?”, a răspuns astfel:

I am

***

 La Institutul pentru Fericire se discută deschis despre lucruri inconfortabile pentru mulți dintre noi. Fără perdeaua aceea de cuvinte pompoase, în spatele cărora ne mai ascundem din când în când de propriile noastre probleme. E o dezbatere continuă despre emoții, fericire, acțiuni și drumuri alese, un discurs sincer despre căutări lungi uneori cât o viață și răspunsuri care ne provoacă constant atenția și curiozitatea. Aici am vizionat I am, aici am extras toate ideile de mai sus, aici am ascultat oameni care încep să piardă un model învățat în favoarea unei căutări dificile a răspunsului la întrebarea: Ce mă face pe mine fericit?

480104_549015128495371_1403910833_n

3 Comments

  1. Imi place tare mult subiectul, insa nu sunt de acord cu abordarea asta unilaterala a universului energetic.
    Intr-adevar, “We are because we belong!”, dar asta nu pentru ca ne este scris genetic, ci pentru ca asa s-a dezvoltat societatea.
    Cred ca afirmatia “We are because we feel”, este cea care apare inaintea celei de mai sus si cred ca afirmatia asta ar trebui analizata mai intai.
    Suntem ceea ce simtim, iar ceea ce simtim ne este, in prezent, dictat de grupul social din care facem parte, deci, din start, ADN-ul nostru este influentat din exterior, astfel incat vocatiile noastre, fizice sau psiholgice, ne sunt sufocate sau aplificate de presiunea sociala.
    Imi place sa cred ca evolutia umanitatii se indreapta catre momentul in care individul isi va urmari descoperirea vocatiilor genetice si nu catre atingerea scopurilor pe care societatea le impune. Vreau sa cred ca ne indreptam spre “We are because we are”. Cred ca e cel mai scurt drum catre armonia energetica, cea care ti-ar raspunde la intrebarea “Ce ma face e mine fericit?”

  2. Alex, mulțam pentru comentariu! Nu toate aspectele expuse de mine și cercetate în documentarul I am sunt adevăruri supreme. Din contră, multe dintre ele au început să prindă amploare de curând și sunt subiecte care sunt dezbătute puternic la nivel de domeniu – știință, filosofie, medicină etc. Cu toate astea, așa cum bine ai observat, oamenii încep tot mai mult să se desprindă de ceea ce impune societatea ca fericire, pentru a descoperi, pentru sine, ce este și cum se poate ajunge la ea.

  3. Pingback: Ce filme am vazut in februarie | Pandutzu.com

Reply To Alex Cancel Reply

Navigate