Ce s-a întâmplat acolo?

Am fost, la început, în fiecare seară. Apoi, cu mici excepții, duminică de duminică. Am vorbit cu protestatarii, am vorbit cu jandarmii, cu scepticii, cu fanaticii, cu naivii, cu informații și dezinformații, am fost blocată, prinsă-n îmbrânceală, mi s-a dat ceai, lacrimogene, am fost sfătuită să plec, să rămân, să mă așez pe carosabil, să plec de pe carosabil. Am fost privită cu dezaprobare, cu indiferență, cu simpatie, cu neînțelegere, furios, empatic, curios. Am simțit, de fiecare dată, grija tacită a necunoscuților din Piață. Am trecut rapid de la curiozitate la convingere. De fiecare dată, am pus mâna pe telefon pentru a povesti ce văd. A povesti ce Se Întâmplă.

După tot, dar mai ales după ultima duminică în care miza protestelor a fost o serie de abuzuri extrem de grave, duminică ce m-a trimis acasă cu neînțelegerea unor violențe și întrebări serioase despre sens, am citit, întâmplător, un comentariu.

Ce s-a întâmplat acolo? Sunt pe dinafară.

Trec peste tristețe. Mi-o asum, e a mea față de nepăsare. Nu-nțelegeți greșit, nu-i nici măcar față de alegerea de a ieși sau nu în stradă ca formă de protest. E pur și simplu față de Nepăsare și toate manifestările ei care mă fac să-mi pierd ușor încrederea că suntem chiar îndeajuns și chiar în aceeași direcție. Pentru prima dată, am rămas fără scuze de atribuit celor ce nu știu/nu-i interesează să știe ce se întâmplă în jurul lor.

***

Să recapitulăm, așadar, pentru toți cei care se simt pe dinafară, seara de duminică, 15.12.2013:

Pentru atmosferă, video 1 și video 2.

“Uniți Salvăm” dincolo de Roșia Montană

O discuție cu Jandarmeria

A doua zi după protest

O pagină de Facebook

Și fotografia de mai jos, realizată de Doru Oprișan, care surprinde și explică o stare. Și-un prezent continuu în care ne aflăm.