“Salut! Sunt piatră. Am fost un fel de crustaceu. Eram mulți, animând apele unor oceane care acum sunt de mult uscate. O parte din familia mea, niște veri mai de departe, a dat naștere clanului celor cu multe picioare de azi: insecte, păianjeni, crabi … Eu, împreună cu milioane de alții ca mine, ne-am lăsat în timp scheletele pe fundul oceanelor vii de atunci. Acum, mineralizat, sunt ca o piatră desenată care poartă inclusiv impresiunea ochilor cu multe fațete care oglindeau lumina pămantului tânăr. Ironic, acum „trăiesc” la munte, destul de sus, în deșert, fiind parte din duritatea rocilor care cândva au fost fund de mare. Ne vedem în Maroc?
Un Trilobit simpatic”
Cel de-al treilea e-mail a aterizat şi cu dezvăluirea, la momentul oportun să potolească curiozitatea şi, recunosc, o slabă paranoia că-s vizată de un prea-mare-pasionat de Ştiaţi că-uri despre insecte şi animale, care mă terorizeată sub pseudonime trăznite, par exemple Jerboa Şoarcele sau Solifugul Scorpion, ambele vieţuitoare specialitatea fobiilor mele. Pe Trilobit îl simpatizez cel mai mult, m-a întrebat de Maroc, mi-a ataşat şi-o invitaţie să vizitez Muzeul Antipa, făptaşul ghiduşiilor cu coadă de gmail, poate se lipeşte o expediţie ştiinţifică de mine, tot e ocazie festivă a Congresului Anual de Zoologie “Grigore Antipa”.
Vă arăt şi vouă, deşi pare un cadru potrivit să-mi înving eu temerile şi să vă bucuraţi voi pentru mine. Bine, dacă vreţi musai să participaţi la tombolă, nu mă supăr. Îmi place competiţia!
