Nici n-am pornirea să v-o prezint ca pe-un musafir venit în vizită, aşezat în fotoliu picior peste picior, aşteptând cafeaua. Că nu-i. Are loc anume în casă, chiar lângă fotoliu cu perne, sub lampa aia care-ţi zboară şi gândurile cu strălucirea ei, doar să se bucure şi prea-viteazul motan mov de-un tors pe cinste, cât îi citeşti tu intenţiile, cât uită el de dezamăgiri, cât ajungeţi voi la-nţelegere din litere nerostite. Îşi plimbă imaginaţia conturată când în cuvinte, când în ilustraţii, de-a lungul camerei, de la o lună la alta, doar să te prindă în jocul poveştilor altfel, să te simţi complice la visările celor ce-o scriu, cât să-i doreşti un loc permanent în cutia cu răsfăţuri.
A luat coroniţă la-nvârtit idei pe degete, joacă şotron din prima zi de existenţă, ţine cu titirezul în mişcare şi cu inimi prin care să vezi lumea, mai se prinde şi de zâmbetele oamenilor prin metrouri. Doar-doar le face mai lungi, mai de toată ziua. Miercuri împlineşte un an, s-a lăsat cu entuziasm şi lansare aniversară, deja şi-a chemat prietenele independente să o ajute la suflatul în lumânări.
Dacă o vrei atentă, fluieră-i un Rev de Pov, cu sau fără spaţii, vine şi te prinde-n braţe direct. Cu puţin noroc, poate-l zăreşti şi pe Motanov, ştiu eu sigur că şi-a apretat papionul pentru asta. Numai vino!
Va fi prima dată când vei fi îmbrăţişat de poveşti.
2 Comments
Motanov îmi pare tare asemănător cu Behemot. Se poate să fie frați? 🙂
Ernest, cred că Motanov şi-a înrudit mintea cu multe personaje din cărţile citite. 🙂