Culisele evenimentelor

Există o fascinație aparte pentru tot ceea ce înseamnă organizare de evenimente, pe care o tot surprind la tineri privitori de suprafață, mult prea ușor extaziați în fața unei vieți imaginate prin sălile hotelurilor. Așa cum a făcut azi o domniță, care s-a grăbit să-mi dezvăluie, în câteva secunde, direcția, menirea, absolutul, după doar două zile de facultate. “Organizare de evenimente. Asta vreau să fac. E cel mai ușor.”

Vizualul exagerat, construit în jurul acestor manifestări, are o consecință distractivă de-a dreptul pentru oricine are măcar puțină experiență în acest domeniu. Tinerele speranțe, în căutarea prafului de stele și-a unei zone de defilare, sunt privite încruntat de acești oameni care fug cât mai departe de toate unghiile false și tocurile instabile. Vina că visările acestea se concentrează, deseori, într-un mit care ajunge să ambaleze un întreg domeniu de activitate (vezi PR-ul) nu-i neapărat a cuiva. Cât mai există oameni care se hrănesc cu povești pudrate cu glamour, fără a mai intra în culise, o să mai existe și credința că, înainte de un eveniment, îţi rămâne timp (cel puţin) pentru o vizită la salon, o conversaţie lungă cu manichiurista şi trei sfaturi de la stilistul vestimentar personal, care-ţi alege culorile pentru seara respectivă. Bineînțeles, toate acestea în strânsă coordonare cu așteptat furnizori, aranjat săli și certat cu personalul netrebnic.

Există job description-uri ale unor posturi de organizator de evenimente în care există următoarea cerință – posibilitatea de a ridica și căra materiale care cântăresc până la X kilograme. Lucru pe care îl vei face imediat după ce înțelegi că standurile alea nu apar, ca prin minune, gata făcute, iar componentele lor trebuie încărcate și descărcate din mașini. Accent pe plural – mașini. Uneori, e posibil să ai invitați pretențioși, care vor camere cu vedere la copacul cel înalt de 10 m. Să zbori pe  holurile unui complex hotelier, prin miros de sulf și oameni împachetați în nămol, pentru că ai nevoie de liste modificate și alte calcule ale rezervărilor făcute. Sau să duci o luptă pentru fiecare față de masă cerută, cu un personal nepoliticos sau indolent. Să te prindă dimineața într-o sală, întinsă pe podea, cu picioarele atârnate de ușă, alături de colegii tăi, după un drum de mulți kilometri. Să te schimbi în băile localurilor, printr-o magie care durează de la 5 la 20 minute. Să retrăiești scenariul – păr vâlvoi, ochi conturaţi natural de vineţiul oboselii, haine aruncate în grabă. Să verifici sunet, lumini, colțuri creative, prezentări, roll-up-uri luate de vânt. Și, la final, să-ți primești invitații cu zâmbetul pe buze, chiar dacă picioarele tale îți zic că e momentul să cedeze.

Pentru mulțumirea care vine după – da, merită să faci asta, tânără domniță. Pentru “că-i cel mai ușor așa”, nu. Mai bine în altă parte.

6 Comments

  1. oho, dar ce povesteşti tu aici îs parfumuri. (all the more reason for me to get on with that event website. i got stories to tell.)

  2. Doar timp să-ți găsești.
    Cât despre experiență și povești legate de organizări de event-uri, nici nu intenționez să mă bat cu tine 🙂

  3. Sa imbraci scaunele cu huse (atentie! vrem fundite verticale), sa printezi pana si semnele pentru fumoar si toaleta, sa ajungi sa visezi lista de invitati, sa te bata pantofii pana la sange si sa te intrebi unde mama naibii ti-ai pierdut plasturii, sa tii cont de minute si secunde pentru a nu se depasi programul, sa schimbi zeci de mail-uri cu firma de print pentru a nu gresi ceva la materialele promotionale, sa asortezi aranjamentele florare cu decorul (plus cearta cu cei de la piata pentru o factura pe care nu vor s-o elibereze)…………

  4. Atât de cunoscut mi se pare scenariu acesta, Liana! 🙂 Câte poticneli și soluții găsite în ultima secundă n-am avut și eu. Cât despre treaba aia cu pantofii…. vai de mine! O cunosc prea bine.

Leave A Reply

Navigate