Pentru o sâmbătă dimineață, chiar înainte de ora 9, metroul era destul de aglomerat. Câțiva rătăciți cu serviete apucate în grabă, ochi odihniți în cluburi, bagaje de mână transportate greoi. Nu mă grăbeam. Lucru neobișnuit pentru mine. Biletul din portofel, cumpărat cu o zi înainte, mă asigura că pot să aterizez cu 5 minute înainte ca trenul să plece din gară.
Plecam Acasă, ajutată de un titlu simplu într-o Dilemă Veche – Starea bucuriilor noastre. Dintre cele care n-au legătură cu fericirile programate, fragmentate, mediate. Și-am hotărât să-ncep să ies din nostalgia lui nu-mai -am-timp-să, completat după nevoie de pasiunile rememorate, și să-mi trec pe răboj micile mele plăceri, intrate de ceva vreme într-un cerc al amânării. Și-aș alege multe drumuri sinuoase, numai să-mi rămână ele:
- un ceai sorbit cu încetineala destăinuirilor, pe o străduță veche a Bucureștiului. Să-mi imaginez că-i o bucată din Parisul meu drag;
- o discuție interminabilă cu o prietenă, dintre cele cu analize complicate și răsuciri nebănuite, amestecate toate-toate într-un rotocol de idei. Inutilă și eliberatoare;
- vitrinele luminate în nopțile de iarnă;
- un parfum tare, amărui, purtat pe piele ca un trofeu;
- să mă prind în priviri ca-n plase țesute atent. Cum e și privirea peste umăr, când plec, iar un El rămâne înțepenit să se uite la mine. Cum mă îndepărtez;
- labele albe ale pisicii mele. Somnul ei pe genunchii mei atunci când citesc, în amorțeală, o carte;
- o casă veche care își descoperă poveștile prin fiecare crăpătură, prin fiecare tablou agățat neîngrijit pe pereți;
- grădina mea de acasă. Verdele ei în diminețile cu rouă. Clinchetul roților de tren;
- stropul acela de nebunie cu care iei ușor decizii grele.
…
Dar starea bucuriilor voastre?
2 Comments
Sa incep sa citesc o carte care-mi place, imediat ce m-am trezit dimineata.
Ah, si asta! Cu nerabdarea aceea cand descoperi o carte buna 🙂