Joi, 8 martie
Gânduri despre Ei, cămășile albe alese în grabă, părul vâlvoi, florăria din stradă. Pașii grăbiți, servieta, gândul la Ele. Plimbările între zâmbete galante, misterioase. Dansul genelor curbate și alungite de rimel. Cutele imaginare ale rochiilor, netezite din două în două cuvinte. Fâstâceala plăcută, așteptarea cinelor, florilor, privirilor. Ei – teribil de evazivi, teribil de misterioși, cu intenții ascunse în buzunarele hainelor bleumarin.
“Marți, 3 iunieFemeile reușesc adesea cu gesturi prin care bărbații pierd. Cu câtă grație, cu cât talent, se face așteptată o femeie! Ea întârzie atât cât să-ți dea senzația că apariția ei este fenomenală, sărbătorească; că n-ai mai fi putut aștepta nicio clipă mai mult. Așteptarea unei femei care întârzie (și, uneori, nu vine niciodată) e ocupația “destinală” a masculinității. Exemplarele cuminți, previzibile, punctuale n-au succes. Preferăm hărțuirea, exasperarea, neliniștea, jocul. Mersul pe sârmă între viclenii, farmece și șolduri. “
Andei Pleșu, Note, stări, zile
***
Azi vreau ca Ei să realizeze că a ceda teritorii e o artă. Alegere, nu abandon.
Mai vreau ca Noi să ne pricepem lumea și-n absența lor. Cu demnitate, cu eleganță.
Azi am/au/avem nevoie de un răsărit glorios!
foto via
5 Comments
aleg să-ţi cedez artistic bucătăria. dacă te laşi graţios aşteptată pân’ la răsărit, mult succes la priceperea lumii cu demnitate şi eleganţă.
Promit să dau note explicative cu altă ocazie 🙂
promit să le transform în footnotes.
Promit ca o sa conteze gestul tau.
cam la fel mint şi eu când mi se fac sandwich-uri.