Explore midnight

Muzica, așteptările, telefoanele, rochia verde, tocurile, căutarea, taxiul, cuvintele, străzile,  locul, mulțimea, privirile, luminile, noaptea. Simplu, nu? Un fragment târziu și lung dintr-o sâmbătă agitată, care poate fi descris în doar câteva cuvinte.

Căutarea acelei mașini galbene care să-ți salveze picioarele de gheața din bălți începe musai cu 30 de minute înainte de a pleca. Gândirea-i logică – până îți răspunde careva, până asculți două melodii turcești și-un Fur Elise aruncate ca ton de așteptare, până dărâmi mormanele de haine pentru a da de acel trench care să se asorteze cu o geantă din care ți-e prea lene să faci transferul de obiecte, până agăți cu o mână eșarfa, până strângi în palmă cerceii, brățările și-un ceas închis mai mult cu dinții, în timp ce te chinui să-ți păstrezi rujul neatins, ai tot timpul.

Numai că scenariul obișnuit suferă modificări fix în noaptea aceea în care ți-ai amânat ceaiurile și cizmele călduroase, în care te-ai dezbrăcat de frigul care te-a lipit toată săptămâna de blugi și bluze tricotate. Dovadă că merită să suferi așteptări doar pentru că ai răspuns chemării volanelor din șifonier. Dupa aproape 50 de minute de sunat încontinuu, te proptești cu tocurile în gheața pe care nici acum nu ai curațat-o de pe balcon, gândindu-te cam cât de tare trebuie să fluieri pentru a opri un taxi de la etajul 9. Când îți dai seama că până și muzica vecinului de la 5 ajunge la tine ca un zumzet nedeslușit, rămâi cu urechea lipită de un 9444 încă 5 minute, cu speranța că măcar un “Domnișoară, așteptați” o să auzi în seara aia, fie el și de la o cucoană repezită care nu-ți înțelege numele din prima.

Salvarea vine de la un om mai hotărât, care-ți interzice să te apropii de pijamale, promițând să îmblânzească la telefon o afurisenie de mașină galbenă cu care să te culeagă de acasă. Zis și făcut. Mai curios e că te lași convinsă la ora aceea târzie să-ți placă agitația și culorile orașului, amestecate de un taxi care împarte, în viteză, noaptea în două – jumătatea care doarme, jumătatea care atunci se trezește. Și te simți bine știind că vei face partea din acel 50% care-și va opri picioarele odată cu răsăritul soarelui.

Nici nu-ți dai seama cum reușești să traversezi mulțimea din Fratelli, dar cineva îți șoptește că așa-i în fiecare weekend. Ajungi la prietenii tăi, înotând printre parfumuri și ținute, moment în care clubul deja devine un spațiu al spectacolului. Privirile se asortează la haine, jocul luminilor se amestecă în ritmuri,  sunetele sunt răsucite de degetele pricepute ale DJ-ului Sylvain Armand. În pahare se toarnă arome dulci și înțepătoare, la un loc cu gheața în care tronează noua Finlandia Black Currant. Un cineva se mișcă între lumini de laser, amintindu-ți că-n noaptea aceea trebuie să regreți tocurile, dar nu și mișcările. Facebook e și el acolo, în like-urile lipite de hainele oamenilor, purtate ca brățări sau pandative, pe pereții clubului, anunțând lansarea paginii Finlandia și munca unor oameni dragi ție.

Ajungi acasă târziu, dar cu gândul că încă mai poți spune: “Tonight, the city was my date! I think I’m in love.”  🙂

foto via

3 Comments

  1. Rusulicăăăă, ce drăguţ c-am început să ne scriem pe bloguri una de cealaltă! 🙂
    Şi ce drăguţ erai tu adormit în taxi la dus, Rusulică!

  2. Anne, doar ai fost cavalerul meu cu masina galbena :)) Cum as putea sa nu zic oamenilor de tine? 🙂 MSulet, Rusulica – observ un trend in porecle :))

Leave A Reply

Navigate