Peste toate a fost creata ca stapana o copila a taranei si a luminii: OMENIREA. Copila crestea mangaiata de zefiri si de parfum de flori jucandu-se cu licuricii, cu mieii si cu leii laolalta. Suava si cuminte isi prindea in par floarea gandirii vii, sprintare, iar la piept isi impletea ghirlanda visarilor si cantecului de dor.
Si fiul Imparatului-Lumina o privea adanc si o indragea nespus. Pentru a nu tulbura copila si orbitoarea sa lumina sa n-o strapunga, isi estompa frumusetea si stralucirea facand sa cearna-n fata ei un val de flori de migdal, spunandu-i lin cu glasul ca zefirul:
“Copila scumpa,te stiu de cand erai o simpla nazuinta, ti-am admirat primul scancet, primul gangurit, am tresarit cand pe chipul tau se citeau primele ganduri, apoi primul cuvant, la fel ti-am pretuit si incurajat farama de iscusinta. Iar cutezanta ta de a te inalta cu gandul dincolo si mai sus de orizonturi, iti lasa drum deschis pentru vecie. Doresc sa cresti, copila minunata, si sa te avanti spre mine in slavi eterne si atunci vei sti ce-nseamna frumusetea, fericirea, ce izvorasc numai din iubirea sfanta si desavarsita. Sa ramai mereu cu binele in suflet!”
Copila, palida zambi,o raza dulce se opri pe fruntea-i de cristal si adormi pe acel covor ce-l asternuse floarea de migdal.
Se destepta intr-un lin sunet de flaut. Din panza neagra a umbrei, distinse in fata ei un june chipes, cu ochii sclipind si cu priviri furise:
“Tu, fetita, mult mai dormi? In tine sunt ascunse puteri nebanuite de nimeni iar eu, care stiu ce-i libertatea, indrazneala, te-as sfatui sa nu mai zabovesti aici, caci mila mi-e de tine cand zburzi ca o naiva si visezi cu ochii deschisi.Vino cu mine pe poteca razvratirii unde vei deveni stapana tuturor!”
Copila, confuza, s-a intrebat de ce trebuie sa aleaga. Lacrimi curate au licarit in ochii ei mici dupa care a inceput sa alerge departe, departe, pana cand s-a ratacit de propria-i fiinta. Si acum incearca sa se regaseasca, macinata fiind de nelinisti, roasa de resentimente…
***
….”Il n’y a pour l’homme que trois evenements: naitre, vivre et mourir. Il ne sent pas naitre, il souffre a mourir et il oublie de vivre.”(“Nu exista pentru om decat trei evenimente: nasterea, viata si moartea. El nu simte cand se naste, sufera ca trebuie sa moara si uita sa traiasca.”) La Bruyere, Caracterele
