calatorie

8 Posts Back Home

Salzburg

Ne-am cazat la Schone Aussicht, la 3-4 km de centrul orașului Salzburg, pe o proprietate înconjurată de pădure și terenuri verzi tunse la milimetru. Când am deschis ușile către balcon și am dat cu privirea de lanțul de munți cu crestele acoperite de zăpadă, am rămas o oră doar să cuprind toată frumusețea care mi se afișa. Aici aveam să descopăr că iepurii și pisicii pot fi buni prieteni, dar și că un apus minunat poate să devină de-a dreptul scos din povești când se revarsă asupra căprioarelor care umbă nestingherite prin curțile oamenilor. Am străbătut la pas zona veche a orașului, cu ochii la măiestria semnelor lucrate din fier ale magazinelor de suveniruri de pe Getreidegasse. Obișnuiți deja să căutăm punctele cele mai înalte ale unui oraș, care să ne desfășoare toată frumusețea și diversitatea sa, am ales să ne dezmorțim picioarele într-o drumeție de 2-3 ore până la muzeul…

Lisabona

Am patul meu așezat la geam, cu vedere la florile mov de Jacaranda lipite de casa de vis-a-vis. Am picioare obosite de la atâta piatră cubică, 3 hărți rupte la colțuri, post-it-uri cu locuri de văzut și o bucată din Pão de Deus mușcată pe drum de la atâta poftă. Bine am venit în Lisabona! Prima zi e de umblat pe străzile din Baixa și Bairro Alto fără planuri, de făcut cunoștință cu Pasteis de Nata și de răcorit picioarele în Tajo. A doua zi ajungem în Belem, Graça și Alfama, apoi ne mai pierdem puțin prin castele, catedrale și tramvaie vechi. A treia zi o luăm la pas lejer prin muzee, le testăm înghețata și ne luăm brevet în sesizat diferențele dintre patiserii. A, și luăm cu noi cât Azulejos ne încape în bagaj și în memoria telefoanelor. Sper că multe! ***

Florenţa

Un tavolo per due, per favore! Vrem cam tot glutenul din Univers sub formă de tot ce aveți prin vitrine, cât stăm noi să ne revenim după atâta frumusețe. E copleșitor de multă artă și de oameni uitându-se la ea, într-un oraș care poate fi trecut ca explicație la picture-perfect. Ne-au obosit picioarele și gândurile, dar cum să stai când la fiecare colț te așteaptă zeci de clădiri care își flutură perdelele, descoperind câte un candelabru maiestos ori o pictură din cine știe ce secol. E agitație, pe alocuri te sufocă entuziasmul oamenilor și tropăiala continuă, care pare un soundtrack repetitiv pentru centrul Florenței. După două zile de vizite și forfotă, o baie de soare pe treptele bisericii San Lorenzo, cu tălpile eliberate și ochii după oameni, aduce chef de mai mult mers. Doar că spre liniște, la pas ușor de pe Ponte Vecchio pe via Romana, apoi pe șerpuirile viale…

Cinque Terre – Vernazza

E la fel de bine-dispusă, cochetă și fotogenică ca la prima întâlnire. Îi stă bine sub bătaia soarelui, așa, îmbrăcată toată în culori pastel. Ne împrietenește repede cu înghețata de piersică și busuioc, ne primește pe străzile ei înguste, ne îmbie cu fructe de mare și ne lasă să îi fotografiem bărcile ce se odihnesc la mal. Pare răsfățata gupului. Casele i se văd de pe mare ca un șirag frumos de mărgele. Piațeta e vie de la atâta zumzet de turiști cu mâini ținute în aer, în căutarea chelnerilor care plimbă de la o masă la alta farfurii cu paste verzui. Noi ne vedem de drum, după o întâlnire la pas, azi urcăm dealurile din jur s-o privim de la distanță!

Cinque Terre – Riomaggiore

Albastru. Asta e prima interacțiune cu Riomaggiore, când trenul cotește prin tunel și-mi deschide în lateral marea. O imensitate de nuanțe de albastru care se joacă după cheful soarelui. E 1 la amiază și tot ce vreau e să ajung mai repede la conul ăla cu fructe de mare, peste care să arunc puțină zeama de lămâie, să-mi găsesc un loc ferit și să privesc până simt că mă dor ochii de la atâta culoare. E un vis, până la urmă. Parcă am intrat într-o vedere cu timbru vechi și scris îngroșat deasupra – Salutări din Riomaggiore! Orice colț e pictat în zeci de nuanțe, străzile-s de fapt scări înalte, întortocheate, iar casa în care stăm e o mică bijuterie cu zeci de sertare, cufere și obiecte care așteaptă să fie răscolite de ochi curioși. Îmi schimbă ritmul. Nu mai vreau să mă grăbesc. Am văzut atâta pictură în Florența și-acum ajung să o…

Barcelona

Barcelona pe buze se transformă instant în zâmbet și relaxare. Oricât mi-aș fi purtat picioarele zeci de km pe străzile ei, n-am apucat să o cunosc cum trebuie, în toate nuanțele ei, cu toate toanele ei, în toate aromele de mare, verde crud și parfum de fructe nemaiîntâlnite. I-am promis o reîntoarcere. Cu toate bifele reușite ultima oară, mai am de dansat pe dansurile ei. de resimțit ritmurile ei sănătoase. Mi-e cam dor de lipsa ei de grabă.

Parisul meu (1)

L-am primit pe o foaie împăturită în patru. A fost cu deschis lumina după miezul nopții, așezat pe covor în poziție turcească și analizat până în detaliu cu zâmbet până la urechi. Un baiat și-o fată în stânga, brazi în jur, un avion cu urechi și-o linie imaginară care mă trimitea la Paris de ziua mea. Nici nu știu dacă am mai văzut ceva după. Țineam în mână un desen care mă transporta direct în cel mai frumos vis. 5 luni mai târziu, eram la o măsuță cochetă din Place du Tertre și priveam artiștii strânși mușuroi în dreptul umbrelelor. Am fost boemă până la limita cu clișeul, fără să-mi pese că Parisul meu începe să arate diferit de Parisul din realitate. Parisul văzut de mine e pastelat, cu balcoane înguste, acoperite de mușcate roșii. Te lasă să ațipești pe iarbă, în fața catedralei Sacre Coeur, după ce te-a amețit cu sutele de…

Segovia

În ziua a 5 a ne-am trezit, leneș, în ritm de ploaie măruntă, aproape de ora 10. Două ore mai târziu, după ceaiul la înălțime, plimbare scurtă pe străzile-rază care pleacă din Puerta del Sol și-un Hai în Segovia, alergam după trenul de 12:20. Note de călătorie: Am optat pentru tren Madrid – Segovia. Durata călătoriei este de 30′. Înainte de a pleca, verifică orarul aici. Se poate ajunge și cu autobuzul, doar că durata călătoriei este mai mare – cu cel direct,  în jur de 1 h 15′. Pentru a ajunge la gara Chamartin, poți lua metroul pe linia 1, oprire la stația cu același nume – Chamartin. Recomand să ajungi cu mai mult de 10 minute înainte de plecarea trenului. Biletele se epuizează rapid, cu atât mai mult în timpul săptămânii. Cu aprox. 5 min înainte, 2 persoane din grup au rămas în gară. Costul unui bilet/1 drum este de 10, 15…

Navigate